Timişorenii par că duc acum o luptă cu ei înşişi pentru a reveni la forma din toamnă

Finalul de campionat se apropie cu paşi tot mai mari, iar presiunea rezultatului apasă pe umerii fiecărei echipe. Se dau lupte grele pentru un loc cât mai bun în partea superioară a campionatului, iar orice greşeală sau rezultat negativ poate însemna enorm.

Una din echipele angrenate în bătălia pentru prima poziţie, BC Timişoara are parte de un final incandescent de sezon regulat, dar şi de cea mai mare presiune dintre echipele aflate în top 4. Alb-violeţii vor da în următoarele două săptămâni adevăratul examen al acestui sezon. Dacă până acum a fost munca de "învăţare", acum, elevii lui Badnjarevic trebuie să "răspundă" în faţa examinatorilor. Sibiul, Asesoft şi Tg-Mureş o vor testa pe rând, iar trupa din Banat nu îşi permite să ia decât notă maximă!

Timişorenii sunt pe bună dreptate una din forţele campionatului. Au dominat prima parte a sezonului, fiind atunci echipa cu cea mai lungă serie de victorii consecutive, 12, şi cu cea mai bună defensivă. Nu s-au înclinat decât de 2 ori în tur, pe terenul Clujului în etapa a doua şi acasă cu Tg-Mureş, înainte de Crăciun.

După pauza de iarnă, situaţia s-a schimbat la Timişoara. Iar returul nu a fost la fel de reuşit. Lipsiţi de aportul lui Sarovic, om de bază în tur, cu încercări eşuate de a-i acoperi lipsa gen Nikola Jovanovic şi pe alocuri Spralja. Cu un program extrem de încărcat prilejuit de Liga Balcanică şi de Cupa României, cu decepţia pierderii finalei de Cupă, dar şi cu o oboseală cronică a primului "cinci", alb-violeţii au ajuns acum să se împiedice de echipe mai mici şi să tremure pentru unele rezultate.

Orice suporter sau specialist în baschet observă că Timişoara are probleme în joc. În primul rând, apărarea nu mai e la fel de eficientă. Bănăţenii au acum a treia defensivă din campionat, după Asesoft şi CSM Oradea (care are însă un joc mai puţin disputat). Obişnuiţi să primească în medie 71 de puncte pe meci în tur, alb-violeţii au "depăşit" de multe ori în retur această bornă. Badnjarevic a tot încercat diferite formule. Spralja titular, Siriscevic la fel, ba cu Popescu pe pivot şi Archie pe extremă de forţă. Însă Leii nu au mai fost la fel de eficienţi. Şi nici la fel de agresivi, lucru care devenise o caracteristică în prima parte a sezonului. Timişorenii nu mai pot fi la fel de agresivi şi pentru că au consumat multă energie până acum.

O altă problemă este cea a atacului. Dacă în prima jumătate a campionatului mingea se plimba destul de mult, acum, spaţiile sunt mai greu de găsit, iar jucătorii încearcă uneori să marcheze pe pătrunderi individuale. Iar atunci totul se rezumă la forma de moment. Nu e însă o regularitate pentru că în mare parte, jocul a rămas unul colectiv, dar există o diferenţă faţă de tur. În plus, dacă înainte principalii marcatori erau aproape după fiecare meci alţii, acum, lista s-a restrâns la 2-3.

Cea mai gravă problemă şi una pe care staff-ul trebuie să şi-o asume e faptul că Timişoara se bazează în proporţie mare pe aceeaşi trei oameni! Jovanovic, Archie şi Popescu formează de mult timp nucleul echipei. Ei au dus cele mai multe minute în acest sezon, în special Archie şi Jovanovic. Trei oameni din cei cinci de bază. Asta pentru că Cuic e foarte oscilant în evoluţii, iar în ultima perioadă e în scădere de formă. Dovadă că a jucat, cu excepţia meciului de la Rovinari, mult mai puţin decât până acum şi chiar a pierdut şi locul de titluar. Branko nu îşi mai ajută la fel de mult echipa ca în tur, atunci când deşi prindea o zi mai slabă, reuşea fie prin pasele decisive, fie prin câteva aruncări de 3 puncte să mascheze acest lucru.

Al cincilea om din garnitura de start e o altă problemă. De la accidentarea lui Sarovic, timişorenii nu au mai avut o piesă de rezistenţă pe postul de pivot. Spralja a jucat mereu, însă nu s-a remarcat în mod deosebit şi e sub Sarovic, cel de dinainte de operaţie. Din păcate, revenit după 3 luni de pauză, sârbo-germanul nu e nici el ca înainte, dar asta era de aşteptat.

Badnjarevic e însă pragmatic şi mizează pe ceea ce ştia că merge bine. Şi aici poate a greşit. În vară a făcut o echipă standard pe care o ştia deja şi cel mai mic suporter din tribună: Jovanovic-Cuic-Archie-Popescu-Sarovic. Iar aceasta a mers excelent până a ieşit Sarovic in schemă. Apoi s-a încercat plombarea pe postul de pivot. Nu prea reuşită. Iar acum, când nici jocul lui Cuic nu mai merge, Timişoara suferă. Asta şi pentru că deşi are o bancă mult mai lungă decât în sezonul trecut, trupa de pe Bega nu a "pregătit-o" suficient pentru a fi în formă atunci când e solicitată. Păltinişanu a jucat rar, Dragoş Andrei a tot intrat şi a avut momente bunicele, alternate ce-i drept cu jocuri slabe, iar Markovic s-a plictisit în afara lotului. Ca rezervă, Siriscevic a fost cel mai folosit. În ultima vreme chiar cu insistenţă, deşi jocul nu îl laudă. În condiţiile în care vezi că ceva din primul cinci nu merge, e mai normal să încerci cu alţi jucători, decât să tot aştepţi ca ceilalţi să îşi revină, aşa cum a fost la Giugiu când Siriscevic şi Cuic au stat în teren deşi vreme de 38 de minute primul avea 0 puncte, iar Branko doar 2, din libere.

În aceste condiţii, Jovanovic, Archie şi Popescu au fost folosiţi la maximum şi e normal ca aceştia să se uzeze. În plus, Timişoara pare că a greşit şi momentul optim al vârfului de formă. Din ceea ce am văzut cu toţii până acum, acesta a fost în perioada noiembrie-decembrie, atunci când s-a reuşit şi acea serie de 12 victorii la rând, iar jocul încânta.

Aşadar, Păltinişanu, Andrei şi chiar Markovic, care nu a primit la fel de multe şanse ca Siriscevic de exemplu ar fi putut ajuta poate mai mult echipa dacă aveau şi ei mai multe minute în picioare. Altfel, e greu să intri pe teren şi să "rupi" norii după câteva meciuri pe bară.

Spre deosebire, echipe ca Mediaş, Asesoft sau Mureş îşi folosesc mult mai des banca. Iar dovada supremă vine din meciul de la Mediaş în care banca gazdelor a marcat 39 de puncte, faţă de cele 15 ale timişorenilor.

Au apărut în plus şi probleme legate de mental. Să piezi de două ori într-o săptămână cu Piteştiul, din care o dată în finala Cupei, să te bată Giurgiu la scor şi să cedezi şi la Rovinari într-un moment în care ai mare nevoie de victorie, toate acestea afectează automat şi încrederea jucătorilor în propriile forţe. Adversarii au început să găsească punctele slabe ale echipei, iar Timişoara nu mai e acea maşină de baschet din tur.

Mai e şi problema ciudată a plecării lui Perovic în plin sezon. Secundul a spus "pas", invocând motive personale, dar tăcerea mare din club lasă semne de întrebare. Perovic era omul care se ocupa cu analiza adversarilor, iar acest lucru e foarte important. În locul său a venit Srdjan Jovanovic, un fost mare jucător al Stelei Roşii, tânăr şi talentat, dar oricât s-ar strădui îi va fi foarte greu să intre direct în "focul" finalul de sezon şi să cunoască exact ce înseamnă campionatul românesc. Perovic avea deja 4 sezoane în ţară, ca principal şi secund. 

Acestor multor semne de nelinişte li se adaugă acum şi programul ultimelor 3 etape din sezonul regulat. Duminică la Sibiu, sâmbătă viitoare acasă cu Asesoft şi apoi miercuri, în ultima rundă la Tg-Mureş. Trei partide foarte dificile pentru alb-violeţi în care vor trebui să lupte exemplar pentru a învinge. Timişoara are nevoie de 3 victorii din 3 ca să fie sigură că termină pe primul loc şi că va avea avantajul meciului decisiv pe teren propriu până în finală, dacă vor ajunge acolo.

Chiar dacă e clar că nu mai sunt la forma din tur, asta nu înseamnă totuşi că elevii lui Badnajervic nu pot învinge în toate partidele. Până la urmă vorbim de liderul campionatului şi una dintre cele mai solide formaţii din ţară. E nevoie în primul rând ca fiecare jucător, titular sau rezervă să fie capacitat la maximum pentru aceste dispute. E nevoie ca Badnjarevic să găsească cel mai bun "cinci" posibil, în funcţie de forma jucătorilor şi de adversar, iar jucătorii sunt obligaţi să strângă rândurile după eşecul de la Rovinari şi să fie din nou un colectiv.

Timişoara e neliniştită înaintea unui final de foc. Archie se ceartă cu Badnjarevic, titularii sunt obosiţi, iar adversarii aşteaptă cu nerăbdare să îi fure locul. Multe probleme şi o singură soluţie: ca alb-violeţii să demonstreze că au ajuns până aici pe merit! Altfel, de pe locul 2 sau 3 înainte de play-off va fi foarte greu ca suporterii să se bucure la finalul primăverii de primul titlu din istoria clubului.

Dar poate cheia succesului şi cel mai important lucru e ca jucătorii, de la A(ndrei) la Z(latko) să conştientizeze că au primit un mandat moral şi de susţinere din partea fanilor în schimbul căruia nu au voie să îi dezamăgească.

sursa foto: fortaviola.ro