CSM Oradea și BC Timișoara au oferit un meci extrem de pasionant în cursul serii de sâmbătă (25.02). Un privitor neutru dar atras de jocul cu mingea la coș trebuie să se declare mulțumit la capătul unui meci în care am avut ocazia să urmărim două echipe extrem de competitive și care au etalat un baschet foarte bun.

Din anumite motive niciuna dintre protagoniste nu a reușit să se ridice la cel mai înalt nivel pe toată durata desfășurării jocului. La început s-a mers cap la cap, însă Oradea a beneficiat de un parțial de 8-0 la capătul căruia scorul devenise 16-10. A fost doar începutul descătușării echipei locale.

Nu am văzut în acest sezon competițional echipa din Oradea atât de agresivă din punct de vedere fizic. Acest lucru a fost vizibil pe ambele faze ale jocului însă cu precădere în acțiunile de atac. CSM-ul a mișcat mingea așa cum o face de obicei însă a fost ambiționată de un start de meci vocal din partea lui Nemanja Maric. Acesta a alternat acțiunile de mare efect cu unele mai puțin reușite sau chiar neinspirate, dar totul a încurajat parcă echipa gazdă. Cu excepția unei pătrunderi de senzație a lui Zlatko Jovanovic care a folosit o fentă de excepție prin care a scos din joc întreaga defensivă orădeană în drum spre două puncte ușoare, Timișoara a fost depășită categoric. Publicul a fost la înalțime și acest lucru a ajutat foarte mult la desprinderea din primele 11 minute, atunci când scorul era de 32-16.

Timișoara nu a avut replică imediat. În sfertul al doilea a început cu Zlatko Jovanovic pe bancă iar în aceste condiții era limpede că alb-violeților le va fi greu să revină. Bosniacul a revenit însă pe parchet după câteva minute de odihnă și acest lucru s-a simțit. Oaspeții au reușit să strângă la șase puncte, înainte ca Lupusavei și Pesic să ducă scorul la 46-36.

În repriza a doua bănățenii au fost evident mai agresivi și au avut un ritm foarte bun, mult peste ceea ce au arătat în prima jumătate. Leii din Banat s-au apărat în zonă și au jucat în formula Jovanovic, Cuic, Siriscevic, Archie, Popescu. Astfel, oaspeții au jucat foarte mult folosind sistemul "coarne" în faza ofensivă. Acest lucru a presupus urcarea în căciulă a lui Popescu și Archie, respectiv apariția pe extremă a lui Siriscevic și Cuic. Primul este letal din acea zonă a terenului, iar libertatea de exprimare, imaginația și tehnica de care dispune Jovanovic au permis Timișoarei să expună adversarul din acea zonă a terenului.

De asemenea, urcarea lui Archie pe poziția 4 a creat dificultăți lui Pesic, un jucător mai lent și indiscutabil mai puțin mobil. Americanul a creat superioritate în spațiul de trei secunde reușind să îl lase pe Popescu în relație unu la unu în spațiul de trei secunde. Orădenii au încercat să se ferească de problemele cu faulturile, dar nu au găsit niciun fel de metodă pentru a-l încetini pe cel mai bun jucător român al echipei adverse.

Apoi, în sfertul decisiv bihorenii au jucat la rândul lor zonă, dar acest lucru l-a scos pe Popescu în afara semicercului de unde a punctat din nou, tot așa cum a făcut-o în urmă cu opt zile, adică pe revenirea Timișoarei.

De notat că apărarea Timișoarei a izbutit să limiteze opțiunile lui Silviu Lupusavei. Acesta a înscris șapte coșuri de trei puncte în semifinala de Cupa României însă în această seară el nu a mai avut atâta libertate împotriva alb-violeților. S-au apărat cu schimbul la Silviu, atât Jovanovic, cât și Cuic sau Andrei. Lupusavei a avut doar 6 puncte în aceste condiții.

În schimb, Gediminas Navickas a fost imperial de această dată. El a apărut destul de rar la finalizare însă a terminat meciul cu un procentaj perfect la aruncări: 3/3 la trei puncte, 1/1 la două puncte și 2/2 la linia de pedeapsă pentru 12 puncte.

Timișoara a replicat cu Jovanovic, un sportiv capabil să citească cu o ușurință debordantă ce joacă apărarea adversă, respectiv cu Bogdan Popescu, cel mai bun jucător pe relația unu la unu în Divizia A în spațiul de trei secunde pe faza ofensivă. Popescu nu a putut fi oprit în repriza a doua. A fost imposibil pentru orădeni acest lucru.

Zlatko este înzestrat cu o calitate ieșită din comun atunci când dă drumul la minge. De foarte multe ori găsește locul în care echipa sa are superioritate. Nu distribuie neapărat pase incredibile (deși nu îi este străin acest lucru), dar trimite mingea acolo unde trebuie. Se poate spune că Jovanovic a fost mai inteligent decât poate cel mai deștept dispusă în teren echipă din România.

Dacă vreți, putem spune că în acest meci am avut posibilitatea de a vedea cât de importantă este inteligența jucătorului în raport cu cea a antrenorului. Cel aflat pe bancă poate pregăti perfect echipa și schema pe care o dorește pentru orice situație, dar jucătorul este cel care trebuie să o ducă la îndeplinire. Aici Jovanovic a fost cheia.

Uitându-ne pe statistică vedem că diferența s-a făcut la linia de pedeapsă. Și nu suntem departe de adevăr. Meciul acesta a avut multe caracteristici diferite față de cel din Cupa României. Însă se aseamănă, printre altele, prin faptul că Nemanja Maric (mult mai bun în timpul jocului decât a fost acum opt zile) a irosit două aruncări libere în momente cheie ale jocului.

Calitatea foarte bună a jocului este ilustrată și de câteva elemente importante sesizabile în statistica partidei. De remarcat procentajul superb al ambelor echipe la aruncările de două puncte în cadrul unui meci de-a dreptul dur și cu defensive solide. În plus posesiile pierdute sau număr lor redus, confirmă nivelul de joc foarte bun.

Un alt aspect în care s-a decis jocul a fost explicat chiar de antrenorul Timișoarei la conferința de presă. Oradea a fost nervoasă pe final. Sunt de părere că această formație are serioase probleme în modul prin care gestionează situațiile din finalul jocului. Nu mă refer la modul în care sunt jucate schemele. Pentru că nu e vina antrenorului când Pesic, fără să fie presat de adversar, pasează la trei metri în afara terenului. Sau când se ratează aruncări libere pe bandă rulantă în momente cheie ale jocului.

E vorba despre concentrare. Cert este că jucătorii mari știu să gestioneze situațiile cele mai tensionate. De fapt cred că acolo se face diferența între un jucător bun și unul capabil să treacă la nivelul următor. Tot așa și echipa din Oradea. Dacă nu știe să gestioneze un sfârșit de meci echilibrat nu va câștiga nimic.

Alta e situația cu Timișoara. Cu siguranță jucătorii sunt obosiți și în acest moment Liga Balcanică este o povară, un chin, dar devine clar că bănățenii trăiesc pentru meciuri de acest gen. Pe astfel de finaluri a câștigat cu Mediaș, la Brazi, cu Clujul și la CSM București. E drept că a pierdut în aceiași termeni cu BC Mureș sau BCM U Pitești. Dar e limpede că poate câștiga meciuri echilibrate împotriva echipelor de top.

Deocamdată aceasta este diferența. Cu tot respectul, sincer, pentru ambele echipe. Pentru că ne-au oferit un adevărat spectacol baschetbalistic.

Foto: Anca Cheregi