Sezonul competițional 2012/13 a adus la start o serie de peste 50 baschetbaliști, în proporții covârșitoare străini, aflați la prima experiență în Liga Națională de baschet masculin.

Având o bază atât de largă de debutanți, acum, după ce s-a scurs primul sfert al sezonului regulat din campionat, putem să spunem că unii au confirmat. De asemenea, sunt destui care îngroașă rândurile echipelor fără nicun pic de utilitate pentru propria echipă și care în mod evident nu contribuie cu absolut nimic la dezvoltarea sportului cu mingea la coș. Ba mai mult, nefiind utili ei ocupî în mod inutil poziții în loturile echipelor prim divizionare.

Așa cum se întâmplă în general, evidențiem aspectele pozitive. Ceea ce nu ar trebui să însemne că uităm la cele negative.

În acest sezon destul de multe echipe au operat modificări majore în efectivul de jucători. De fapt aceasta este o practică obținuită în baschetul românesc, existând prea puține cluburi care mizează pe același nucleu de jucători mai mulți ani. Totuși, în această categorie se încadrează în primul rând CSM Oradea, precum și cele trei cluburi care au ocupat podiumul la finele sezonului precedent: CSU Ploiești, BC Timișoara și Gaz Metan Mediaș. Chit că acestea au efectuat și câteva modificări esențiale, cu precădere formația de pe Târnava Mare.

Atunci când sunt foarte multe noutățile e mult mai greu să îi integrezi pe noii veniți. E un lucru demonstrat. Pe de altă parte, atunci când există un sistem de joc bine pus la punct și în cadrul căruia fiecare component își cunoaște rolul, lucrurile se pot închega mult mai rapid.

În această situație se află americanul Derek Wright Jr. Adus ca și o soluție de avarie în urma unei noi accidentări la genunchi pentru Tyler Morris, noul antrenor al lui U Mobitelco Cluj - Niksa Bavcevic - l-a adus în probe pe fundașul de doar 1.75 metri.

Explozia, siguranța și capacitatea de a crea superioritate atât prin viteză din punct de vedere fizic, cât și prin gândirea rapidă a situațiilor de joc, l-au propulsat foarte rapid pe Wright între debuntații de mare perspectivă din Liga Națională. Pe de altă parte, absența lui Paul Chetreanu, respectiv faptul că Bavcevic nu a avut prea multă răbdare cu Alex Pop, i-au permis lui Wright un număr sporit de minute de joc.

El are un rol esențial în echipa de pe Someș, fiind unul dintre jucătorii de creație ai echipei. Astfel, pe lângă rotația scurtă, calitățile și capacitatea de a-și pune în valoare colegii precum și propriile arme l-au propulsat pe american în fruntea ierarhiei general la eficiență.

După opt etape din Liga Națională de baschet masculin, Derek Wright are un total de 186 puncte de eficiență, respectiv o medie de 23.25 pe partidă. Cu un sfert de punct peste principalul urmăritor, muntenegreanul Goran Martinic.

Un alt debutant cu impact imediat este canadianul Jevohn Shepherd. Similar lui Wright, fostul jucător din Bundesliga a venit în România ca urmare a problemelor medicale cu care s-a confruntat un alt jucător din lotul lui CSM București, este vorba despre Garry Gallimore.

Venit după turneul de cupă, adică chiar mai târziu decât a făcut-o Wright, Jevohn oferă un plus evident pe forță ofensivă pentru CSM București. De asemenea, posesor al unui fizic impresionant, Shepherd pare să nu se fi arătat întreg potențialul său. Chiar și așa, în cele șapte partide disputate, nu a jucat în prima etapă - fiind venit în România doar de 24 ore, Shepherd are 141 puncte de eficiență, pentru o medie de 20.14 cu care se situează pe locul al doilea în ierarhia individuală a eficienței la capitolul debutanți, respectiv pe cel de-al 3-lea la general.

În fine, podiumul este completat de către Marcel Jones. Americano-neozeelandezul de la BCM U Pitești a început pregătirile din luna august, încă de la reunirea trupei pregătite de către Tudor Costescu.

Deși din punct de vedere al IQ-ului baschetbalistic Jones nu este cel mai strălucit jucător, având anumite probleme în ceea ce privește reacția atunci când se află cu mingea în mână și pare să fie câteodată o frână în dezvoltarea jocului colectiv, el compensează cu vârf și îndesat din punct de vedere al determinării. Deși nu are talie și trebuie să joace de multe ori două poziții, Marcel profită și de absența lui Slobodan Popovic pentru a petrece un număr important de minute pe parchet. Astfel, în nouă jocuri disputate (Piteștiul are un meci mai mult) Marcel Jones a strâns 162 puncte de eficiență, având o medie de 18.0 cu care se situează pe locul 3 în ierarhia debutanților în Liga Națională, respectiv pe locul al 8-lea la general.

Printre alți debutanți ce merită atenție se află Pankracije Barac - o extremă de mână stângă cu precizie la aruncări, tehnic și elegant în micări, Slobodan Dundjerski - posesor al unui potențial ofensiv din care poate hrăni o întreagă echipă, însă crud și predispus la erori, respectiv cu probleme în apărare, dar extrem de capabil să atragă faultul și potent în ceea ce privește capacitatea de a marca cu ușurință, Sean Barnette - un baschetbalist nord-american din categoria Archie sau Gallimore, foarte disciplinat și deloc interesat să statistica individuală. Foarte potent din punct de vedere fizic, util în apărare și capabil să puncteze de la semidistanță sau distanță, respectiv pe pătrundere.

Individual se poate evidenția și capacitatea lui Franko Filipovic de a puncta într-o echipă cu mari probleme în joc.

Pe de altă parte, tandemul Willian Franklin - Daniel Dillon aduce un plus evident în echipa pregătită de Cristian Achim, CSM Oradea. Primul a revenit după o operație la genunchi (nu a jucat deloc în campionat pe parcursul sezonului trecut, astfel încât poate fi inclus la categoria debutanți în LNB), iar cel de-al doilea a venit ca înlocuitor al accidentatului Jeremy Hunt. Ambii aduc plusuri în cea mai omogenă echipă din Liga Națională. CSM Oradea se evidențiază prin jocul organizat, disciplinat și că se descurca foarte bine pe jocul organizat. Prin revenirea lui Franklin, CSM-ul are mai multă imaginație, dar în același timp și mai mai multă siguranță atât în sistemul de pase, prin care se protejează de un eventual joc în tranziție periculos al adversarului. În schimb, Dillon este n alt jucător disciplinat, dar prin calitatea sa de bază oferă un plus în tranziție ofensivă și aduce puncte, marcate de el însuși, ori de colegii săi, în aceste situații altfel rar spre deloc întâlnite în sezonul precedent. De asemenea, Dillon este un jucător capabil să se apere la trei poziții și recuperează foarte bine ținând cont de talia sa. Cei doi au contribuții evidente într-o echipă în care nu există eu.

Cu siguranță există o serie de alți jucători ce merită atenție. Precum Delvon Johnson, Robert Nyakundi, Andrija Ciric sau Kramer Knutson. Rămâne să descoperim împreună ce va fi în continuare și cine se va face remarcat. Oarecum trebuie evidențiat faptul că între debutanții din acest sezon, cel puțin până în prezent, se remarcă un număr mult mai mare de nord-americani decât ex-iugolavi.