Care este echipa cu cea mai lungă rotație în Divizia A masculin în momentul de față?

O întrebare al cărei cel mai frecvent răspuns în eventualitatea unui sondaj de opinie realizat în rândul iubitorilor baschetului românesc ar fi foarte probabil Gaz Metan Mediaș. Din diferite alte motive ar putea exista și altele. BC Timișoara, BC Mureș, U Mobitelco Cluj. Poate și CSU Asesoft Ploiești. Asta în cazul în care toate piesele sunt disponibile. Pentru că toate echipele prim divizionare au avut sau trec chiar în această perioadă prin momente ce nu ajută antrenorii din punct de vedere al soluțiilor sau opțiunilor.

În acest sezon competițional o echipă din Divizia A, pentru a dispune de o rotație lungă, are nevoie de jucători români de certă valoare precum și de un nucleu solid alcătuit din cinci jucători străini (pentru că regulamentul nu permite înscrierea mai multor sportivi de altă cetățenie într-un joc de campionat).

În pofida exemplelor pe care le-am enumerat în primul paragraf, în momentul de față, mi se pare foarte interesant ce se întâmplă la CSM București. Indiscutabil revelația actualei ediții de campionat, reprezentanta capitalei practică un baschet atrăgător din punct de vedere al jocului inteligent, al organizării. Echipa bucureșteană promovează un baschet jucat așa cum trebuie. Cu atac pozițional pus la punct, un sistem defensiv extrem de solid. Vorbim despre o echipă care înțelege rostul blocajului defensiv, al atacului colectiv, al defensivei zonă și are maturitatea necesară de a schimba sistemele de apărare în funcție de situație sau nevoie. 

Acest lucru se întâmplă sub comanda celui mai tânăr antrenor din Divizia A masculin. Hristu Șapera.

Spre deosebire de alți antrenori, indiscutabil mai rutinați și care e posibil să dispună de material calitativ mai bun, Șapera încearcă un lucru de apreciat. CSM București încearcă să devină o echipă mai lungă. Fără însă a se efectua transferuri.

Mă rog, s-au făcut două schimbări în efectiv. Au plecat Duncan Milne respectiv Marko Ljubojevic și în schimb au apărut Erik Rhinehart și Ivan Bosnjak. Așadar nimic în plus sau în minus din punct de vedere al numărului de jucători străini. Oricum, CSM-ul, conform regulamentului în vigoare, nu poate folosi mai mult de cinci jucători de altă cetățenie decât cea română. Ca și o părere personală, nici nu se impune să ții mai mulți pentru că nu se justifică în niciun fel investiția. E bine să ai antrenamente competitive și concurență pe posturi însă e inutil să faci acest lucru cu mai mulți jucători străini.

Însă, Hristu Șapera încearcă în această perioadă a sezonului să lungească rotația obișnuită a echipei sale cu materialul avut la dispoziție. Dar haideți să vedem pe ce știe cu siguranță că se poate baza antrenorul bucureștean:

- străini - Goran Martinic, Garry Gallimore, Bryson McKenzie, Erik Rhinehart și Ivan Bosnjak (a jucat un singur meci, dar dispune de un CV solid)
- români - Virgil Căruțașu, Claudiu Fometescu, Aurel Urucatu (cu un număr limitat, dar intens, de minute).

Așadar, opt oameni compun rotația normală, obișnuită a lui Șapera. Sunt de părere că pe acești jucători va miza la turneul final al Cupei României.

Cine mai face parte din lot?

Daniel Tudosă, Bogdan Stăncuț, Andrei Vizitiu și Gabriel Tudosă.

Dintre aceștia doar primul are experiență la nivel de Divizia A și în meciuri de genul celor pe care CSM-ul trebuie să le câștige pentru a face pasul înainte. În perioada 2008/10, sub comanda lui Dragan Petricevic, fratele mai mare dintre cei doi Tudosă a bifat 84 de meciuri în echipamentul alb-violet al Timișoarei având o medie de peste 13 minute. Adică a jucat 33% din timpul de joc al unui meci timp de doi ani de zile.

Ceilalți nu au experiență la nivel de Divizia A sau aparițiile lor au fost destul de puțin semnificative atât ca perioadă de joc cât și din punct de vedere al contribuției.

În retur se consemnează o tendință de a fi rulați cât mai mulți jucători în meciurile pe care CSM București le susține. Șapera încearcă să găsească oameni cu care să-și lungească rotația. Acest lucru a fost vizibil cu precădere în ultimele două meciuri, ambele încheiate cu victorie, împotriva lui CSM Oradea și CSȘ Giurgiu.

Partida de joi (09.02), cu CSȘ Giurgiu, a evidențiat în mod deosebit dorința antrenorului de a-i responsabiliza și insufla încredere jucătorilor îngropați pe bancă de alți antrenori care i-au avut la dispoziție pe aceștia. Nu mai puțin de 11 jucători au bifat minim 8 minute pe teren fiecare în confruntarea cu nou promovata din Giurgiu.

În acest meci Șapera a transmis un mesaj clar elevilor săi. I-a lăsat în teren chiar și după prima greșeală în încercarea de a le insufla încredere. Le-a arătat că în pofida erorii comise ei trebuie să se resposabilizeze. Să-și asume greșeala dar în așa fel încât aceasta să nu-i afecteze. Nu i-a schimbat imediat, așa cum prea des se întâmplă în situații similare. Nu. Ai greșit treci peste acest moment. Urmează alte faze la fel sau chiar mai importante. Pe terenul de baschet e la fel ca și în viață. Nu poți să supraviețuiești dacă te gândești în permanență la ce ai făcut greșit în trecut. Important este să înveți din ce ai greșit.

Garnitura de bază a construit un avantaj important în prima repriză după care s-a trecut la experimente. CSM-ul a fost foarte aproape de a plăti scump pentru acest mod de abordare însă nu cred că este nevoie de critică. Mai degrabă de laudă. De altfel Hristu a declarat faptul că este riscant să joace așa cum a făcut-o împotriva giurgiuvenilor, dar că își asumă acest risc. 

Baschetul românesc are nevoie de jucători autohtoni pentru o sumă de motive. Românii (și nu străinii) prind rădăcini și cel mai bine ar fi să nu o facă pe bancă. Dacă ne dorim o competiție internă mai valoroasă este neapărată nevoie de jucători tineri autohtoni care să vină din urmă și de ce nu să pună la îndoială postul de titular al veteranilor. Deocamdată acesta este doar un vis. Dar dacă nici măcar nu încercăm visul nu va deveni realitate niciodată. 

Ceea ce încearcă Hristu Șapera la CSM București este un lucru măreț. Iar faptul că un antrenor atât de tânăr face un asemenea experiement este cu atât mai lăudabil. Și cred că ar trebui susținut de toată lumea. Nu este singurul. Marcel Țenter are aceleași intenții cu tinerii valoroși de care dispune la Cluj. Însă pe malul Someșului acest lucru este foarte dificil de realizat în condițiile în care echipa este campioană iar acest lucru obligă la rezultate similare în prezent și în viitorul, cel puțin, apropiat.

Majoritatea echipelor din Divizia A au în componență jucători tineri, majoritatea localnici, dornici de afirmare, dar cărora nu li se acordă prea multe șanse. Adevărul este că de multe ori când li se acordă șanse ei nu reușesc să confirme. Dar sunt ferm convins că antrenorul așteaptă de la acești jucători ceva. Și nu e vorba de reușite. În primul rând este vorba de atitudine.

Tinerii trebuie să demonstreze în primul rând că-și doresc să fie pe teren. Să se lupte. Să facă un fault dur, să se arunce pentru orice minge de parcă ar fi ultima din lume, pentru poziție. Asta înseamnă să-ți câștigi locul în echipă. Nimeni nu este absurd să ceară imposibilul. Toți antrenorii raționali așteaptă din partea ultimelor rezerve în primul rând atitudine. Să vrea să fie în teren și odată ajuns acolo să fie dispus să facă totul. Să refuze să iasă din teren prin ceea ce joacă.

Revenind la CSM București, Șapera urmărește să-și mărească rotația cu jucătorii de care dispune la ora actuală. Dacă va continua să joace cu rezervele e posibil să aibă succes. Cel puțin să câștige un jucător util chiar și câteva minute. 5-7-8-10 câte sunt ele. Dar pot face diferența într-un meci dacă în acea perioadă antrenorul își poate trimite al 9-lea sau 10-lea om din rotație fără să-i fie teamă de erori grave sau de faptul că ar putea pierde meciul pe mâna lui.

Probabil Șapera va continua să experimenteze cu jucătorii lăsați pe bancă de alți antrenori. Dacă aceștia vor ști să profite de șansa oferită sunt sigur că va fi un lucru benefic pentru toată lumea.

Foto: Radu Roșca (www.staychill.net)