Unul dintre cele mai aşteptate meciuri ale săptămânii a avut loc în cursul acestei seri la Arena de Baschet din capitală. CSM Bucureşti a primit vizita lui BC Mureş, echipă pe care a depăşit-o cu scorul de 72-69.

Uitându-ne pe statistica meciului am putea trage concluzia că muntenegreanul Goran Martinic a decis soarta acestui meci. Căci a avut 33 puncte, adică aproape jumătate din zestrea întregii echipe bucureştene. Şi nu aş spune că suntem departe de adevăr.

Însă ar fi o mare nedreptate faţă de colegii săi, care s-au pus cel puţin la fel de mult în slujba echipei. Aceea care a fost în mod evident mai bine legată şi care a ştiut mult mai clar ce partitură trebuie să joace pentru a avea şanse de a triumfa.

CSM-ul a început oarecum surprinzător, cu Aurel Urucatu în garnitura de start în detrimentul lui Marko Ljubojevic. Dar acest lucru nu a fost o problemă pentru bucureşteni, care au punctat mai des decât a făcut-o oponentul de la început.

În replică, ardelenii au jucat cu Liviu Dumitru în cvintetul de start, iar titularul obişnuit al postului 4, Flavius Lăpuşte nu a evoluat deloc.

Nu a surprins atât de mult faptul că Srecko Sekulovic l-a preferat pe fostul jucător al Piteştiului şi nici acel parţial de 10-0 al gazdelor pe fondul căruia CSM-ul s-a desprins pe tabela de marcaj din primul sfert. Cu adevărat surprinzător a fost modul în care Mureşul a jucat. 

Ardelenii au preferat să arunce de la distanţă şi nu au căutat aproape deloc superioritatea în duelurile om la om. E posibil ca şi sistemul defensiv al adversarului să îl fi obligat pe Sekulovic să mizeze pe aruncări, însă jocul Mureşului nu a fost ajustat pe parcurs.

Arma aruncărilor de la distanţă a surâs bucureştenilor. Dar asta s-a întâmplat doar în sfertul 3. Gazdele au beneficiat de două asemenea coşuri din partea lui Martinic, respectiv câte unul de la Fometescu şi Rhinehart pentru a desprinde CSM-ul la 14 lungimi pe parcursul sfertului al 3-lea.

Mingea a pătruns în dese rânduri adânc în terenul advers pe posesiile ordonate de tandemul Fometescu - Martinic. Deşi nu a beneficiat de o seară prea reuşită din partea lui Garry Gallimore, CSM-ul a găsit soluţii de a puncta eficient din interiorul semicercului.

Pe de altă parte, Hristu Şapera e posibil să fi descoperit un foarte bun om pentru combinaţie în persoana lui Erik Rhinehart. Acesta a fost cel mai bun pasator al echipei învingătoare şi în cele 19 minute de joc a fost util echipei sale. El îşi înţelege rolul şi nu aruncă decât atunci când este complet liber. Iar dacă va continua în această manieră pe viitor ar putea fi foarte bine pentru bucureşteni.

În plus, Rhinehart s-a achitat cu brio de sarcini chiar şi atunci când Bryson McKenzie nu a fost pe parchet. Titularul postului de pivot a făcut un tandem de excepţie cu Virgil Căruţaşu. Cei doi au combinat pentru 21 de recuperări, incluzând 10 ofensive.

Oaspeţii au mizat foate mult pe aruncările lui Dumitru respectiv pe apariţiile lui Virgil Stănescu pentru a întreprinde un parţial de 24-7 la capătul căruia Mureşul a preluat conducerea pe tabela de marcaj.
Martinic şi-a asumat mai multe acţiuni pe faza ofensivă, iar adversarul nu a reuşit să replice suficient mai ales că a rămas fidel unui joc axat pe aruncări.

BC Mureş a jucat, conform declaraţiilor lui Srecko Sekulovic de la finalul turului, cu un sistem ofensiv nou. Acesta nu a dat roade în această seară, însă îmi permit să cred că acest lucru a fost posibil datorită faptului că defensiva pregătită de Hristu Şapera a avut un cuvânt de spus. Totuşi, este limpede că acest sistem ofensiv nu a fost pe placul unor jucători precum Jason Forte. Jucător care nu a punctat deloc în aproape 30 de minute petrecute în teren.

Sekulovic are la dispoziţie aruncători de valoare, precum Dumitru, Watson sau chiar Forte şi Cooley. O astfel de abordare nu cred că este neapărat sortită eşecului, însă cu siguranţă că mai este foarte mult de lucrat pentru a perfecţiona acest stil. E cert că BC Mureş încearcă să-şi schimbe identitatea. Trebuie admis faptul că în acest moment al sezonului e un pic riscant să experimentezi mai ales că e posibil ca antrenorul să scape grupul de sub control. Sau o parte din el. Aceea care a fost extrem de mulţumită în meciurile în care se acorda credit inspiraţiei de moment, ce inevitabil garanta umflarea statisticilor personale.

Cu siguranţă că în aceste condiţii BC Mureş va avea mai puţine vizite la linia de pedeapsă. Adică mai puţine şanse pentru puncte uşoare. Însă idea după care antrenorul Mureşului încearcă să ghideze echipa mi se pare extrem de bună. Dacă va rămâne fidelă acestui stil BC Mureş va deveni o echipă împotriva căreia va fi extrem de dificil să joci la intercepţie. De aici rezultă şi puncte mai puţine încasate pe contraatac sau atac rapid. Adică din ofensiva sigură rezultă şi mai puţine puncte încasate. Va fi foarte interesant de urmărit dacă şi cum Sekulovic va reuşi să revoluţioneze stilul de joc al echipei din Târgu-Mureş.

Din punct de vedere defensiv JuJuan Cooley a fost depăşit în repetate rânduri de către adversarul său direct. Oaspeţii au încercat că se apere cu Watson, un jucător evident mai puternic şi masiv, la Martinic, dar americanul a fost "jucat" extrem de rapid de către fundaşul muntenegrean. Şeptarul oaspeţilor a comis în scurt timp două greşeli personale şi în condiţiile în care nu l-a avut la dispoziţie pe celălalt conducător de joc, Sekulovic a fost obligat să îl împerecheze pe Cooley cu Martinic.

Un aspect care mi se pare foarte interesant este acela că CSM-ul a folosit o rotaţie mai lungă decât Mureşul. Deşi considerată foarte scurtă, echipa pregătită de Hristu Şapera a rulat nouă oameni, opt dintre ei având cel puţin 10 minute de joc. În schimb, BC Mureş, considerată o echipă clar mai lungă, însă lipsită de Adrian Tudor dar şi de Flavius Lăpuşte, a folosit opt oameni. Şapte dintre aceştia au petrecut cel puţin 10 minute pe teren.

CSM-ul a fost mai bună datorită faptului că a avut grijă de minge şi pentru că s-a impus la capitolul recuperări. Învingătorii acestei partide au tranşat disputa la general cu 41-29. Bucureştenii au avut aproape dublu la recuperări ofensive (13-7). Asta în condiţiile în care tot ei au aruncat mai precis din acţiune. Mureşul a fost sigură la posesie, însă nu a desluşit, cel puţin deocamdată, baschetul jucat pe semicerc. Oaspeţii au evoluat mult prea static. Iar un joc bazat pe atac poziţional bine pus la punct se axează pe foarte multă mişcare. Însă aceasta trebuie să fie o rezultantă a unor combinaţii şi a unei coordonări între jucători. Pentru aşa ceva trebuie muncit. Dovadă în acest sens este chiar adversarul din acest meci.

Foto: Radu Roşca (www.staychill.net)