CSU Asesoft Ploiești a încheiat sezonul competițional 2011/12 așa cum și-a dorit. Cucerind titlul. Însă până la îndeplinirea acestui deziderat prahovenii au trecut printr-o perioadă extrem de dificilă. Un exemplu că nu e așa important cum începi sezonul, ci mai degrabă cum îl termini.

Formația pregătită de către Vladimir Arnautovic a pierdut titlul în 2011 după o finală disputată împotriva marii rivale din ultimii ani, U Mobitelco Cluj. Coșul hotărâtor a venit din cealaltă jumătate de teren purtând semnătura americanului Tyler Morris.

Acea reușită i-a bântuit pe prahoveni. Fie că vorbim despre jucătorii rămași din sezonul trecut (nu mulți), antrenori, conducători sau fani deopotrivă. Și se părea că prahovenii își vor lua măsurile necesare pentru a evita repetarea acestei situații. Practic ploieștenii au renunțat la toți jucătorii străini din sezonul 2010/11.

Însă campania de achiziții din vara anului trecut, urmată de plombele din toamnă nu au dat rezultatul scontat. La echipă au venit Rade Dzambic și Mike Jones, în calitate de jucători cu experiență în Divizia A, respectiv Drasko Albijanic și Aleksandar Vlahovic, aflați la primul contact cu baschetul românesc. Așadar, deși regulamentul ar fi permis înscrierea a cinci jucători străini, prahovenii au legitimat doar patru.

În afara numărului semne de întrebare s-au ridicat și cu privire la potrivirea dintre jucătorii aduși și cei vechi, dar și în legătură cu valoarea intrinsecă a unora. În plus, Jones a revenit la Ploiești după o gravă accidentare la genunchi. Una care de altfel a și recidivat.

Jocul echipei lui Arnautovic a suferit serios. Sezonul a început și cu două înfrângeri, pe mâna lui U Mobitelco Cluj și CSM Oradea. Însă lucrurile au continuat mai bine pentru prahoveni. Ei au obținut nouă victorii consecutive, incluzând una împotriva lui CS Otopeni, care ulterior s-a retras, respectiv prin forfait la Mediaș. Acolo unde Mike Jones a recidivat și a încheiat sezonul prematur.

Între timp, Asesoftul l-a înregimentat pe Anton Kazarnovski, jucător concediat de Pitești din cauza problemelor de atitudine. Nu a trecut mult până și ploieștenii au realizat că israelianul nu este cea mai bună variantă. Dar asta s-a întâmplat de abia după un final de tur groaznic. Cea mai neagră perioadă din istoria clubului prahovean finanțat de Asesoft a consemnat cinci înfrângeri în campionat și eliminarea prematură din Cupa României.

Echipele care au depășit Ploieștiul în această perioadă sunt Sibiu, Mureș, Timișoara (atât în cupă cât și campionat), CSM București și, din nou, Cluj.

De notat că eliminarea din cupă și eșecul de la Cluj au venit după câteva modificări efectuate în lotul de jucători. Au revenit Darius Hargrove și Arvydas Cepulis. A sosit Angel Santana, precum și Vladimir Tica. Având toate posturile bine acoperite, se părea că Asesoftul va reveni în frunte.

Desigur relațiile de joc nu se sudează atât de repede și au trecut câteva săptămâni până când jocul echipei a început să funcționeze. Însă după înfrângerea de la Cluj, din prima etapă a returului, CSU Ploiești a mai pierdut un singur meci din totalul de 23 disputate!

Asesoftul a terminat sezonul regulat pe locul 4, cea mai modestă poziționare din 2004. Însă acest lucru s-a întâmplat la capătul celui mai imprevizibil și nebun sezon regulat din istorie. În plus, Ploieștiul a plătit tribut pentru un tur mizerabil.

Însă ploieștenii au reușit să învingă echipele clasate pe locurile 5, 1 respectiv 2 în sezonul regulat pentru a se încununa campioani naționali pentru a 8-a oară. Fără să piardă vreun joc în playoff! După niște meciuri complicate pentru prahoveni datorită faptului că tactic au fost contracarați excelent, au urmat semifinalele în cadrul cărora nu au putut folosi doi oameni din rotația de bază. Au profitat de faptul că adversarul nu a avut o idee clară de joc astfel încât absențele lui Hargrove (suspendat) și Szijarto (accidentat) nu s-au simțit. În fine, finala a scos în calea Asesoftului o echipă auto victimizată și mai mult concentrată pe arbitraj decât asupra propriului joc ori a contracarării celui dezvoltat de adversar.

Jocul echipei din ianuarie începând s-a schimbat radical. Chiar dacă nu a prestat un baschet colectiv ieșit din comun, dar nici nu a mizat pe un singur jucător pentru a câștiga, Asesoft a găsit calea spre succes folosind un joc tactic destul de simplist. Dar unul perfect pentru a pune în valoare armele unora dintre jucători.

Însă acesta a adus rezultatele scontate de conducere pentru că valoarea individuală a tuturor jucătorilor din rotația de bază esdte una deosebită. La nivel de Divizia A oricare dintre oamenii care au pus umărul la victoriile din playoff poate avea loc în orice altă echipă. Atât pe valoare individuală cât și pe cunoștințele jocului de baschet acumulate, pe care au capacitatea de a le dezvolta și într-un sistem colectiv mai complex.

Din punct de vedere defensiv Asesoftul nu a jucat foarte complicat. De fiecare dată când adversarul făcea blocaje, indiferent că scopul a fost de a ajunge cu mingea sub coș ori de a elibera omul în spatele semicercului, jucătorii lui Arnautovic făceau schimb. Indiferent între ce poziții se făcea blocajul. Nu le-a păsat foarte mult de situațiile de mismatch. Pentru că, exceptându-l probabil pe Cepulis, foarte slab pe faza defensivă, toți jucătorii Asesoftului au capacitatea de a se apăra bine.

Sigur această noțiune, de a te apăra bine, în cazul lui CSU Asesoft Ploiești este una specială. Prahovenii se apără foarte agresiv. Mereu. Foarte multe contacte fizice, mâinile pe corpul adversarului și așa mai departe. Lucruri pe care cei ce înțeleg cu adevărat baschetul le văd.

La celălalt capăt al terenului, aceiași jucători, care se apără foarte bine, au demonstrat că pot arunca, pătrunde sau pasa în situații de presiune. Chiar dacă au avut momente în care au aruncat foarte prost, jucătorii Asesoftului nu s-au sfiit să continue să o facă. Să insiste. Spre deosebire de jucătorii altor echipe care după ce au ratat una sau două aruncări au avut anumite rezerve în a continua să arunce. Lucru care la jucătorii ploieșteni nu s-a întâmplat.

De aici au rezultat câteva reușite extraordinare, în momente importante și care au avut un impact psihologic mult mai important decât cele 2 sau 3 puncte trecute pe tabela de marcaj.

Sezonul 2011/12 a readus titlul la Ploiești. A fost nevoie de întoarcerea lui Cepulis și Hargrove. De aportul extraordinar, obișnuit, al lui Burlacu, respectiv de experiența și jocul de pivot al lui Tica. A fost sezonul în care Santana a demonstrat că poate juca foarte eficient într-un sistem organizat și că la 35 de ani este capabil să înlocuiască exemplar jucători precum Hargrove sau Szijarto. Iar la capitolul câștig, CSU Asesoft Ploiești se poate mândri cu Aleksandar Vlahovic. Deși o putem numi campanie de achiziții ratată, legitimarea lui Aleksandar Vlahovic este una deosebit de importantă. Sârbul de 21 ani a explodat în playoff și a devenit unul dintre cei mai influenți jucători din fazele eliminatorii ale Diviziei A.

CSU Asesoft Ploiești a devenit campioană a României pentru a 8-a oară în istorie la capătul celui mai conservator playoff din istoria recentă a Diviziei A. După un sezon regulat nebun, calculele hârtiei s-au potrivit la perfecție. Totul a ieșit exact așa cum trebuia. Nici măcar o surpriză.

Probleme au existat destule: campania de achiziții eșuată în vara trecută dublată de ratarea numită Kazarnovski, recidiva accidentării lui Mike Jones, cinci înfrângeri consecutive, eliminare prematură în cupă, joc modest în prima jumătate a sezonului, exilul la Brazi și unul dintre puținele sezoane fără aventură europeană, consumul de droguri al lui Darius Hargrove și accidentarea lui Levi Szijarto. În pofida acestor probleme CSU Asesoft Ploiești a devenit campioană după un playoff perfect. Lucru care poate spune destul de multe despre nivelul valoric al jucătorilor de la anumite echipe, ori de pregătirea de natură tactică a altor formații.

Astfel se scrie istoria celui de-al 4-lea titlu național cucerit de către Dado Arnautovic în România.

Uitându-ne la valoarea lotului, a jocului prestat și a replicii primite, formația prahoveană a devenit campioană națională pe merit.