CSU Asesoft Ploiești a câștigat primele două partide ale finalei Diviziei A la baschet masculin. Prahovenii s-au impus la Timișoara, împotriva formației locale, cu scorul de 104-89 respectiv 79-65, având acum 2-0 la general, înainte ca serie să se mute la Brazi.

Printre motivele care au condus la această situație se numără și unul statistic. Unul care a consemnat o diferență semnificativă de puncte. Este vorba despre aruncarea de trei puncte.

Cert este că jucătorii pregătiți de către Vladimir Arnautovic au o determinare ieșită din comun să arunce la coș. Putem vorbi la modul general de baschetbaliștii alb-albaștri. Cel puțin cei care alcătuiesc rotația de bază. Ei nu se sfiesc să trimită mingea la coș atunci când se văd într-o situație care să le permită acest lucru. De fapt, cred că putem vorbi despre întreg jocul ofensiv al echipei din Ploiești aici. 

E posibil ca aici să fie unul dintre principalele motive pentru care Asesoftul are 2-0 la general. Jocul colectiv este într-adevăr foarte bine pus la punct și forma sportivă demonstrată de fosta campioană este cu adevărat impresionantă. Dar ea este completată de acest aspect. Aruncarea. Una executată la capătul unei circulații bune spre foarte bune a mingii, încununată de acest mod de abordare.

Nu susțin că Ploieștiul aruncă foarte precis. Sau că a făcut-o într-un mod neobișnuit ori peste propriul nivel etalat pe parcursul returului. Dar e limpede că lucrurile funcționează extrem de bine pentru echipa lui Arnautovic.

Un exemplu în acest sens este faptul că Vladimir Tica nu se sfiește să arunce din spatele semicercului atunci când nu are om în față. Repet din nou. Nu mă refer la precizie. Nici măcar la selecția aruncărilor. Pur și simplu la curajul sau tupeul, spuneți-i cum doriți, de care dispun jucătorii echipei din Ploiești. Și până la urmă, dacă stăm să ne uităm la baschetul prestat la un nivel superior celui din Divizia A, observăm că majoritatea echipelor folosesc acest mod de abordare. Nu poți să câștigi dacă nu ai încredere în propriile calități, în propriile aruncări.

Un exemplu care vine să confirme această siguranță în propriile calități, de care Ploieștiul dă dovadă în playoff-ul actualei ediții de campionat, este modul în care mai mulți jucători ai acestei formații au finalizat în tranziție ofensivă. Ei au ales să se oprească în spatele semicercului pentru a arunca în loc să finalizeze de sub coș. O dovadă că jucătorii Asesoftului chiar sunt siguri pe propria aruncare.

Concret, din punct de vedere statistic, CSU Asesoft Ploiești are 21 de coșuri de trei puncte marcate în primele două meciuri ale finalei, pentru un procentaj de 39.6%. Adică peste procentul stagional al echipei, care este de 37.0%, respectiv peste cel din playoff - 35.1%.

În schimb, BC Timișoara are 11 reușite de acest gen dintr-un total de 40 de aruncări. Adică un procentaj de 27.5%.

Acest aspect, al aruncării (indiferent de loc sau distanță), este explicabil prin faptul că majoritatea componenților lotului (din nou, vorbim despre rotația de bază) sunt aruncători redutabili și care dispun de o experiență extraordinară. Burlacu, Hargrove, Cepulis, Santana, Tica. Toți sunt jucători foarte potenți din punct de vedere ofensiv, cu precădere pe faza de finalizare. Și se simt excelent, sunt conectați la jocul colectiv, pe acțiunile coordonate de către Aleksandar Vlahovic.

Veți spune că și adversarele Asesoftului în playoff dispun de jucători potenți și de certă valoare. Personal sunt de părere că niciuna dintre echipele pe care Ploieștiul le-a întâlnit în playoff nu îmbină la fel de bine experiența, valoarea individuală, forța pe parte de finalizare și să le transpună atât de bine în jocul colectiv.

Nu există niciun jucător în rotația de bază a Asesoftului care să-și asume mai multe aruncări sau să emită pretenții ori să aibă o atitudine prin care să impună faptul că are întâietate la aruncări. Nici măcar Burlacu. Care putem spune că e emblema acestei echipe. Cât poate fi de important acest lucru?

Poate nu e decisiv, dar cu siguranță este un aspect care ajută foarte mult echipa din județul Prahova.