„Servus” - spune Alex Irimia când intră în sala de sport a Școlii Gimnaziale „Alexandru Vaida – Voevod” din Cluj-Napoca, iar salutul său este primit cu strigăte de bucurie și cu îmbrățișări oferite de jucătorii pe care îi antrenează.

Le răspunde cu zâmbetul pe buze, îi întreabă cum se simt și îi lasă să mai arunce până când se strânge toată lumea. „E foarte, foarte multă iubire la antrenamente. Primesc foarte multe îmbrățișări, foarte multe mesaje frumoase de „te iubesc”, „îmi place foarte mult să lucrăm împreună”, „când vii data viitoare?” sau „data viitoare ne vedem?”. Arată foarte multă iubire, ceea ce e foarte greu să mai vezi în ziua de astăzi la alți oameni. Mi se umple sufletul de fiecare dată când mă duc acolo la antrenamente”, îmi explică Alex.

În vara anului 2023, când Branko Cuic, directorul sportiv al lui U-BT Cluj-Napoca, i-a propus să intre în proiectul One Team, inițiat de Euroligă, a acceptat imediat fiindcă a simțit că e o onoare foarte mare pentru el și că îi va face plăcere să participe de la antrenamentele celor de la Special Olympics. A mers, în toamnă, la Barcelona la un workshop cu membri ai altor echipe din Euroligă și EuroCup, care sunt implicați în proiectul One Team, și acolo a cunoscut oameni care au diverse proiecte în diferite medii sociale.

La scurt timp, a început antrenamentele cu cei de la Special Olympics și a fost surprins de capacitatea atențională a acestora. „Sunt super atenți la mine de fiecare dată. Le place foarte mult baschetul. Se vede asta pe ei, vin constant la antrenamente. Iubesc foarte mult sportul acesta.”

Dezvoltarea cognitivă a participanților, mulți dintre ei cu Sindrom Down, este unul din obiectivele pe care cei de la Special Olympics le au. Chiar dacă le e mai greu să se concentreze, Alex se bucură să vadă că jucătorii săi rămân atenți pe sarcinile pe care le au, iar stima de sine a acestora crește când reușesc să execute exerciții complicate.

După câteva minute în care sportivii se încălzesc aruncând la coș din diferite poziții, aceștia sunt chemați la mijlocul terenului pentru a începe antrenamentul. Roxana Ossian, care în 2018 a început antrenamentele de baschet cu persoane cu dizabilități, preia cuvântul și le spune jucătorilor că, la fel ca în sezonul precedent, aceștia vor fi pe teren în cadrul unui meci demonstrativ, programat la pauza derby-ului dintre U-BT Cluj-Napoca și CSM Oradea. Vestea este primită cu multă bucurie și entuziasm, fiindcă jucătorii campioanei României au devenit niște modele pentru participanții la acest proiect.

„Le arătăm faptul că pot să joace baschet ca U-BT. Mereu le-am spus, la fiecare antrenament, că abilitățile pe care ei le dezvoltă, mișcările pe care ei le deprind, regulile pe care ei le învață o să îi ducă încet, încet, cu pași mici, către jocul de baschet. Imaginea lor acum e cea a jocului de baschet, a baschetbaliștilor de la U. Am avut șansa să participăm la mai multe meciuri și acum au ajuns ei să îmi spună: mergem să jucăm precum cei de la U. Pentru noi asta e grozav pentru că ei acum se identifică cu sportul de performanță cumva și cu niște abilități extraordinare”, îmi spune Roxana.

În ultimii șase ani, ea a fost cea care, cu multă consecvență, a construit o echipă de baschet dedicată persoanelor cu dizabilități, demonstrând că, atunci când vrei să faci bine, disponibilitatea este cea mai importantă. A avut zile în care a făcut drumul București-Cluj doar pentru a fi prezentă la antrenamentele Special Olympics și, în timp, a ajuns să îi cunoască foarte bine pe participanți. A observat că, în general, persoanele cu diferite dizabilități sunt privite, în primul rând, prin intermediul dizabilității pe care o au, iar scopul Special Olympics este exact opusul:

Noi încercăm să scoatem în evidență abilitățile lor, să îi vedem ca pe niște persoane cu abilități deosebite și să le spunem acest lucru. Astfel ei ajung să se vadă pe ei și să se considere niște persoane speciale. Iar când spun speciale, pun accent pe partea pozitivă – diferiți față de ceilalți, dar având abilități deosebite.

Majoritatea tinerilor care vin la antrenamentele din cadrul proiectului One Team sunt diagnosticați cu Sindrom Down, iar asta înseamnă că au anumite dificultăți motorii și cognitive. În același timp, există unele persoane care au demonstrat afirmațiile Roxanei în legătură cu abilitățile celor care au această afecțiune. De exemplu, Mihai este barista la o cafenea din Cluj, iar Raluca lucrează la un supermarket și amândoi sunt foarte apreciați.

Ei trăiesc într-un mediu foarte protejat și atunci, uneori, experiențele din afara mediului acesta nu sunt cele mai fericite pentru că persoanele din jur s-ar putea să îi considere ca niște membri mai puțin valoroși ai comunității. Dar am văzut, în ultima vreme, că se întâmplă din ce în ce mai multe lucruri pe partea asta a integrării sociale. Și-atunci viața persoanelor cu Sindrom Down începe să devină o viață, să-i spunem, normală, din punctul nostru de vedere.

Membrii Special Olympics au progresat mult de-a lungul anilor, au muncit cu perseverență, au învățat să dribleze, să paseze, să arunce la coș și să joace în echipă. Iar, la antrenament, se lucrează exact pe aceste elemente de bază, care sunt menționate adesea de cei mai buni sportivi ca fiind esențiale.

Împărțiți pe două grupe, aceștia fac diferite exerciții de dribling, de pase și de aruncări, iar cel mai impresionant este modul în care sportivii se încurajează unul pe celălalt. De-a lungul antrenamentului, dau în nenumărate rânduri dovadă de multă empatie, îmbrățișările fiind foarte dese. Alex Irimia trece pe la fiecare jucător, le dă sfaturi și îi încurajează.

„Alex este croit pentru nevoile lor. E un pedagog deosebit care știe să comunice perfect cu sportivii Special Olympics și face lucrul acesta cu multă pasiune și căldură. Cred că asta e rețeta succesului în partea de antrenorat la Special Olympics – pasiune, căldură și pedagogie. Și, desigur, e un tehnician desăvârșit. Avem multe de învățat de la el și sperăm la o colaborare pe termen lung”, mărturisește Roxana.

Alex este ajutat la antrenamentele din cadrul One Team de Rareș și Alex, doi copii pe care îi antrenează la grupele de juniori de la U-BT. Aceștia se implică activ, înțeleg că sunt acolo pentru a-i ajuta pe alții să practice mai bine baschetul și fac asta cu multă bucurie.

„Sunt doi copii cu un suflet foarte bun”, spune Alex. „Prima dată am văzut la Rareș latura asta pedagogică, am văzut în el un viitor antrenor iar mai apoi mi-a plăcut foarte mult și de caracterul lui Alex. I-am dus împreună la One Team pentru că îmi doresc ca ei să se bucure să ajute și să își dezvolte, în același timp, niște calități pedagogice, niște calități de viață. În același timp, explicând și altor oameni elemente din baschet, își așază și ei foarte bine informația și își dau seama cam pe la ce nivel sunt. Am fost plăcut impresionat că de fiecare dată s-au descurcat foarte bine și s-au implicat în mod activ în antrenamente, explicându-le celor de-acolo ce și cum trebuie să facă. Nu i-am văzut retrași într-un colț sau să le fie rușine. Chiar au fost foarte activi și îmi doresc ca și pe viitor să îi implic în proiectele mele și în proiectele Special Olympics.”

Rareș are 11 ani și face baschet de cinci ani, devenind foarte pasionat de acest sport. E competitiv, îi plac meciurile și exercițiile pe puncte. Alex are 12 ani și a început să joace baschet după ce l-a văzut pe verișorul lui practicând acest sport.

„M-am dus la fiecare antrenament de-al lor și m-am împrietenit cu toți oamenii de-acolo”, povestește Rareș. „Mi se pare un pic și greu că trebuie să le explici cu mai multe amănunte dar e și interesant”.

Alex, colegul lui, îl completează: „Mie îmi place să îi învăț pe oameni ceva ce mie îmi place foarte mult. Uneori e mai greu dar, în general, e destul de ușor. Cred că și lor le place. La final ne-au îmbrățișat”.

Antrenamentul din sala de sport a Școlii Gimnaziale „Alexandru Vaida – Voevod” se încheie cu un meci. Prin rotație, toți sportivii intră pe teren și joacă, regula fiind că e nevoie de minim cinci pase înainte de a se arunca la coș. Jocul e cursiv, se dau multe pase, se înscriu coșuri, astfel că participanții pleacă acasă cu multă încredere, știind că peste o săptămână vor avea ocazia să își demonstreze abilitățile în fața publicului din BTarena.

De la meciul cu Prometey din stagiunea 2022-2023, chiar dacă nu au mai fost pe teren, sportivii au mai venit la diverse partide ale campioanei României și, dacă inițial erau derutați și le era greu să urmărească jocul, în timp au deprins și această abilitate. Drept urmare, în prima parte a duelului cu CSM Oradea, înainte de a pleca la vestiar, s-au bucurat de baschet, s-au ridicat în picioare, i-au aplaudat și i-au încurajat pe alb-negri. Potrivit Roxanei, unii dintre ei au învățat și cântecele galeriei:

Meciul de aseară a fost, pentru ei, o dublă emoție – aceea de a fi și jucători dar și suporteri. Până la final, cred că au rămas cu totul fără energie, însă și bucuria a fost dublă. Se auzea un freamăt și o emoție, se frecau mâini și unele se puneau și în cap. Adică gestul acela clasic de a pune mâna în cap, care transmite „aoleu, nu se poate, a ratat”, l-am văzut și la sportivii noștri. Cred că ne-am comportat ca niște suporteri adevărați, din toate punctele de vedere. Ai noștri au simțit emoția jucătorilor de la U-BT și au fost foarte onorați să fie acolo.

După ce s-au schimbat și au luat echipamentele One Team, jucătorii au ieșit pe teren, iar emoțiile au crescut din ce în ce mai mult. Antrenorii le-au spus să dea totul pe teren și, la final, să se bucure de moment împreună cu publicul și le-au transmis un mesaj: „Noi știm ce abilități aveți, este momentul ca și suporterii să vadă acest lucru”.

Coordonați de Alex, din teren, și de Roxana, de pe margine, patru echipe s-au rotit și au jucat pe parchetul sălii BTarena, fiind încurajați din tribune de fanii clujeni. Sportivii Special Olympics s-au bucurat de experiență, au delectat publicul cu mai multe coșuri, s-au încurajat unii pe alții și au reușit să trăiască momentul, ieșind apoi de pe teren în aplauzele publicului și a jucătorilor care reveniseră în sală.

„Sper că s-a văzut că au reușit să dea totul pe teren și după-aceea să se bucure de momentul acesta împreună cu publicul. I-am simțit pe fani foarte aproape, galeria ne-a susținut, am avut ritmul de tobe la încurajare. Am tras așa numai cu coada ochiului și am văzut publicul, am auzit urale și aplauze și am simțit căldura oamenilor ceea ce e bine și emoționant. Sperăm că a fost un moment de care spectatorii să își amintească și data viitoare când văd persoane cu Sindrom Down undeva, pe stradă, în mijlocul de transport în comun, să știe că pot să joace baschet și că au așa abilități deosebite”, a concluzionat Roxana Ossian.

De această experiență s-au bucurat și Rareș și Alex, cei doi copii care îl ajută pe Alex Irimia la antrenamentele One Team. Când i-am întrebat ce le place cel mai mult la antrenamente, amândoi au spus: „Când vedem că reușesc și ei”.

Și au reușit. Nu doar să dea pase bune și să înscrie, ci să ofere un exemplu de determinare, empatie și mod de a trăi viața.

Citiți și:

*foto: u-bt.basketball, Horea Merce