Foto: frbaschet.ro

Gaz Metan Mediaș a încheiat sezonul competițional 2011/12 pe locul al 3-lea. Formația de pe Târnava Mare urcă pe podiumul Diviziei A la baschet masculin pentru a 2-a oară consecutiv. Formația ardeleană a încheiat întrecerea cu o serie câștigată, însă niciodată în ultimii trei ani nu s-a clasat mai sus de treapta a 3-a a podiumului.

Sezonul 2011/12 nu a adus schimbări majore ca număr. Dar s-a consemnat o modificare extrem de importantă la nivelul băncii tehnice. Experimentatul Bruno Soce a fost urmat în funcție de autohtonul Ovidiu Teleabă, nimeni altul decât asistantul ex-iugoslavului în perioada 2009/11.

Lotul s-a menținut neschimbat în linii mari. Cei patru jucători din echipa națională - Tudor Jucan, Tudor Dumitrescu, Titus Nicoară, Ionuț Drăgușin - au rămas la echipă, asemenea tripletei Howell - Mitchell - Ivanovic, străini care au fost și în sezonul 2010/11 vioara întâi la echipă.

Practic nu s-a consemnat nicio plecare ce ar fi descoperit în vreun fel echipa din Mediaș. Mai ales că era limpede pentru toată lumea că vor exista resurse de a fi aduse piese cel puțin la fel de valoroase. Astfel, Craig Moore pentru pozițiile 1-2, respectiv Scott VanderMeer pentru poziția 5.

Sezonul a început foarte bine și încurajator pentru Gaz Metan, echipă care s-a revanșat în fața lui U Mobitelco Cluj în primul tur al Cupei României pentru eșecul din semifinala precedentului playoff. Această calificare a fost dublată de un parcurs imaculat în primele șapte etape ale sezonului regulat. Astfel, existau premise pentru un sezon foarte solid și la capătul căruia visul fanilor din Mediaș să se împlinească finalmente și anume pătrunderea în finala campionatului. Totul în condițiile în care Tudor Dumitrescu nu a evoluat în această perioadă, fiind accidentat.

A urmat meciul cu CSU Asesoft Ploiești, probabil primul test cu adevărat important pentru Ovidiu Teleabă în calitate de antrenor principal. Gaz Metan a comis o greșeală impardonabilă, folosind concomitent cinci jucători străini. Acest lucru a atras de la sine înfrângerea prin forfait, însă implicațiile acestei erori au fost mult mai profunde.

A coincis cu momentul în care Teleabă a scăpat frâiele din mână. De aici încolo au început nemulțumirile și problemele în sânul lotului de jucători. Cel mai vocal dintre ei a fost ultimul venit, Scott VanderMeer. Acesta nu a putut accepta întârzierile obișnuite la plata salariilor. O practică obișnuită la aproape toate echipele din campionatul nostru. În plus, pivotul american nu a fost de acord cu rolul său în echipă și cu numărul de minute de joc.

El a fost primul jucător care a părăsit echipa, însă acest lucru s-a întâmplat după un parcurs în cadrul căruia Gaz Metan a gâfâit serios. Au fost mai multe meciuri în care echipa a prestat mult sub potențialul remarcabil. De asemenea, Mediaș a fost afectată și de accidentarea lui Deven Mitchell, care și-a rupt mâna.

Pauza dintre tur și retur a venit să confirme faptul că problemele s-au accentuat la nivelul lotului de jucători. Jarrett Howell a plecat de la echipă. Inițial se părea că va ajunge în Germania pentru ca în cele din urmă transferul său să se concretizeze în Bulgaria.

În locul celor doi plecați au fost aduși doi reprezentanți ai baschetului ex-iugoslav. Fundașul Ivan Tomeljak și pivotul Ivan Zigeranovic au revenit în Divizia A. Se părea că va fi o decizie inspirată ținând cont de faptul că cei doi au avut experiențe reușite în România și dispuneau (sau dispun) de calități foarte bune, menite să încurajeze un baschet colectiv, inteligent.

Anul 2012 a început extrem de prost pentru echipa de pe Târnava Mare. Ea a fost eliminată în sferturile de finală ale Cupei României de către CSM București. Returul a demarat mai bine pentru Gaz Metan. S-au consemnat succese consecutive, șase la număr. Primul eșec s-a consemnat din nou împotriva lui CSU Ploiești, la Brazi, într-un meci foarte echilibrat în cadrul căruia Gaz Metan nu a putut beneficia de aportul lui Ivan Ivanovic, suferind de enterocolită.

Sezonul regulat s-a încheiat într-o notă pozitivă pentru Gaz Metan, rezultatele confirmând această afirmație. Mediaș a avut 12-2 în retur și a beneficiat de rezultatele celorlalte contracandidate pentru a câștiga în premieră sezonul regulat. Și astfel a dobândit avantajul terenului propriu pe toată desfășurarea playoff-ului.

Pe parcursul returului nu totul a fost lapte și miere. Problemele au continuat și într-un fel s-au accentuat. Echipa din Mediaș nu a reușit sub nicio formă să-l integreze cu adevărat pe Tomeljak. Au fost câteva momente de tensiune maximă între mai mulți jucători, acest lucru fiind cel mai vizibil în celălalt eșec al echipei din retur, la Oradea. Acolo unde s-au petrecut o serie de lucruri neobișnuite. Printre ele și un conflict foarte dur între Tomeljak și Moore. Adică între singurii fundași ai echipei.

Playoff-ul a fost mai scurt pentru susținătorii echipei din județul Sibiu și-ar fi putut imagina. Gaz Metan a depășit pe Energia Rovinari cu scorul general de 3-1, însă greul de abia din acel moment avea să înceapă.

Așa cum era de așteptat încă din seara disputării ultimei runde din faza regulată, pentru Gaz Metan Mediaș a fost o adevărată povară câștigarea primei poziții. Ea nu a adus doar beneficii (locul 1 și avantajul terenului propriu) ci și o confruntare cu CSU Asesoft Ploiești în semifinalele campionatului.

Scenariul din anul 2010 s-a repetat din nou. Deși a avut primele două meciuri pe teren propriu, Gaz Metan nu a reușit să obțină nicio victorie și a încheiat seria învinsă cu scorul general de 3-0. Al doilea în ultimii trei ani.

Că au fost probleme de arbitraj, invocate atât de antrenor cât și de managerii echipei din Mediaș, e foarte posibil. Însă chiar și în acele condiții formația lui Teleabă a rămas datoare. Nu a avut conducător de joc și în pofida faptului că dispune de cele mai multe opțiuni în rotație, nu a izbutit să câștige nici măcar un meci împotriva sperietoarei numite CSU Asesoft Ploiești.

Ca și o plaidă consolare, Gaz Metan a terminat sezonul exact așa cum l-a început. Cu o victorie împotriva lui U Mobitelco Cluj-Napoca. Care i-a adus în mod oficial al 3-lea loc 3 consecutiv, iar neoficial titlul de cea mai bine clasată echipă ardeleană în sezonul 2011/12.

Din punct de vedere tactic Gaz Metan Mediaș nu a avut capacitatea de a dezvolta un baschet la adevărata valoare a lotului de care a dispus. Deși a avut jucători cu profiluri diferite, dar care totuși păreau foarte inspirat aleși, formația pregătită de către Ovidiu Teleabă a rămas datoare.

În primul rând prin prisma faptului că de regulă atunci când nu și-a dominat adversarul la recuperări a întâmpinat mari probleme în a-și apropia victorie. Dar există multe alte motive. Care țin de tactică, dar și de relația dintre jucători sau în raport cu antrenorul.

Gaz Metan nu a avut un conducător de joc care să ordoneze jocul echipei. Prestațiile lui Tomeljak au fost mai mult decât dezamăgitoare. Deși este un fundaș extrem de experimentat și potent pe parte de organizare, chiar dacă nu are șut, croatul nu s-a putut impune într-o echipă care nu a fost controlată cu adevărat de nimeni.

Când nu există o cale ierarhică, o mână forte, devine extrem de dificil să poți învinge. Tocmai pentru că există atâtea valori comasate într-un singur loc, controlul asupra echipei este foarte dificil de realizat. Și, e limpede, acest lucru nu i-a reușit antrenorului. Însă nici vreun jucător n-a izbutit cu adevărat să se impună drept lider.

Chit că a avut un Ivan Ivanovic care le are pe toate. Inteligență, cunoștințe detaliate în materie de baschet și posesor al unor calități extraordinare, jucător complet și foarte util pe ambele faze ale jocului. Un exemplu de lider adevărat. Dar nici el nu a fost urmat cu adevărat de colegi.

De asemenea, faptul că anumiți jucători, oricât de buni pe anumite aspecte ale jocului, nu au reușit să-și împlinească jocul ci doar s-au perfecționat pe anumite aspecte ale acestuia, au ieșit în cele din urmă la lumină, existând în mod evident momente în care Gaz Metan a fost inferioară echipei adverse.

Drept consecință, Gaz Metan a obținut locul al 3-lea. Unul care pe de o parte confirmă valoarea ridicată a lotului de jucători. Însă dacă privim imaginea completă observăm că există anumite frâne în echipă ce pur și simplu i-au dăunat. Până când ele nu vor fi rezolvate sau chiar extirpate, Mediaș trebuie să se mulțumească cu locul 3. Care, fără niciun pic de rea voință sau ironie ieftină, este o poziționare solidă în fruntea baschetului românesc. Iar atunci când se strâng trei clasări consecutive în careul de ași ai campionatului devine foarte clar că Mediaș este, la nivel de seniori de această dată, un loc important în peisajul sportului cu mingea la coș din țara noastră.

Chiar dacă acest nucelu de jucători poate mai mult. Dar acest lucru trebuie demonstrat. Însă pentru a avea parte de acea demonstrație e imperios necesar că tot mecanismul să funcționeze sănătos. Lucru care nu s-a întâmplat aproape deloc în sezonul 2011/12.

Pentru a realiza mai mult după o finală de cupă, o cupă câștigată și un sezon regulat câștigat, poate a venit momentul unei schimbări radicale. Fără jumătăți de măsură.