Sezonul 2011/12 a fost cel mai bun din istoria lui CSM București în Divizia A masculin respectiv în Cupa României. Echipa din capitală a avansat în premieră în playoff, acolo unde a fost foarte aproape de a furniza surpriza primului tur, și s-a calificat la turneul final al cupei.

Aceste rezultate au fost realizate cu o echipă schimbată radical. Bucureștenii au construit echipa actuală în jurul lui Virgil Căruțașu și Claudiu Fometescu, două legende ale sportului cu mingea la coș în țara noastră. CSM-ul a folosit, pe tot parcursul sezonului 2011/12, un număr de șapte jucători străini. Fiecare dintre aceștia s-a aflat la primul contact cu baschetul românesc.

În plus, formația din București a avut un antrenor principal nou. Este vorba despre Hristu Șapera, un tânăr ce a debutat în această funcție la vârsta de 30 de ani. El a fost promovat principal după ce a ocupat mai mult timp postul de secund, deprinzând tainele antrenoratului de la reputatul Mladen Ostojic, unul dintre cei mai importanți tehnicieni care au lucrat în sportul cu mingea la coș din țara noastră.

Cum a decurs sezonul pentru CSM știm foarte bine. Am urmărit împreună cu atenție ce s-a întâmplat la echipele prim divizionare. La final de sezon aș vrea să evaluez, dacă îmi este permis, prestația lui Goran Martinic.

Muntenegreanul în vârstă de 24 ani a fost principalul marcator al echipei din capitală, fiind totodată și cel mai bun pasator. În concluzie, a fost vioara întâi în angrenajul CSM-ului pe parte de joc ofensiv.

Martinic a fost încă de la începutul sezonului în mare formă. Un jucător complet necunoscut pentru iubitorii baschetului de la noi din țară și care a avut darul de a surprinde multe defensive și totodată antrenori ai echipelor adverse. Treptat i-a mers vestea, au apărut înregistrări cu prestațiile lui Goran din primele etape și astfel echipele adverse au avut posibilitatea de a-și pregăti defensiva în funcție de calitățile acestui jucător.

Însă el a rămas la fel de periculos din punct de vedere ofensiv. Mai ales pe parte de finalizare. De unde rezultă că valoarea intrinsecă a acestui sportiv din punct de vedere al situației de finalizare se află la un nivel foarte ridicat, cel puțin împotriva defensivei de la noi din țară. E greu de caracterizat un jucător precum Martinic. Evident că trăiește pentru a marca. Face parte din categoria fundașilor marcatori.

Personal nu mă încântă absolut deloc această categorie. Fără discuție vorbim despre jucători ce dispun de un simț și o calitate extraordinare, dar cu mari probleme în alte aspecte sau din alte puncte de vedere. La modul general jucătorii din această categorie au lipsuri serioase. 

Unii dintre ei sunt prea mici sau nu au fizic pentru a putea fi folositori în alte aspecte ale jocului. Alții pot marca împotriva oricui dar nu sunt foarte inteligenți în joc și incapabili de a juca pe un sistem organizat. Nu mai vorbesc despre faptul că o bună parte dintre acești jucători, și impresia mea este că și Martinic intră în această categorie, sunt foarte indolenți atunci când vine vorba de implicare, determinare, sacrificiu în folosul echipei.

Desigur discuția poate fi lungită. Până la urmă acești jucători, care dispun de valoarea individuală, e și normal să-și dorească mai multe mingi decât cei care prin stilul lor sau calitățile de care dispun (sau nu), nu pot să fie la fel de productivi direct pe tabela de marcaj. Însă, dacă aprofundăm puțin problema, diferența între un marcator și un jucător bun tocmai aici se face. Marcatorul ajunge, prin propria personalitate, să forțeze o grămadă de aruncări. În schimb, jucătorul bun învață mereu și se perfecționează continuu. Prin dobândirea experienței el va ști când trebuie să arunce la coș și când să accepte faptul că are nevoie de suport inclusiv la capitolul finalizare. Iar atunci când un alt jucător ajunge să arunce, tu, jucătorul bun, îți vei asuma un alt rol. Care presupune, printre altele, un oarecare sacrificiu. Unul în folosul echipei.

OK. Martinic este marcator. Cu asta s-a încheiat baschetul? Nicidecum. Pentru că indiferent cine ești, cum te cheamă sau ce calități ai, niciodată nu poți să te pui deasupra intereselor și a scopului echipei.

Jucătorul despre care vorbim a avut uriașe probleme în faza de apărare. A avut norocul de a face parte dintr-o echipă în care Gallimore, Fometescu, Bosnjak, Căruțașu, Urucatu și McKenzie (fiecare dintre ei merită aplauze și respect pentru cum s-au ajutat reciproc în scopul echipei) au făcut tot posibilul pentru a acoperi lipsurile lui Martinic pe faza defensivă. Dar aceste lipsuri nu sunt neapărat legate de faptul că el nu știe să se apere. Evident că nu este un as al defensivei. Și nici nu va fi vreodată. Dar pe el cel mai mult în trage în jos faptul că nici nu se agită să fie util în apărare. Martinic a avut probleme în apărarea om la om, dar la fel de mari în cea colectivă. El nu s-a apărat pe o suprafață de teren, nu a schimbat omul la blocaj sau dacă a făcut-o echipa sa a plătit scump, nu a fost util mai deloc. 

În plus, faza ofensivă nu înseamnă doar aruncatul la coș. Deși o face magistral, Martinic trebuie să înțeleagă că baschetul e mai mult decât propriul eu. CSM București, în sezonul 2011/12, a fost o formație ce s-a bazat foarte mult pe forța de grup. Dar din anumite motive pe faza ofensivă a devenit dependentă de Martinic. Probabil și din cauza accidentării lui Căruțașu, un manual pe terenul de baschet. Un jucător capabil să organizeze ofensiva echipei sale și să îi imprime un stil organizat.

Nu vreau să fiu înțeles greșit. Martinic a ajutat foarte mult această echipă cu reușitele și punctele sale. Dar acestea au venit pe fondul unui sistem conceput în așa fel încât calitatea sa a fost pusă în valoare. Ceea ce este foarte bine. Însă în ce măsură au fost afectate calitățile sau atuurile colegilor săi?

Spuneam, spre sfârșitul sezonului regulat, că CSM București și-a schimbat stilul datorită absenței lui Căruțașu. Antrenorul Hristu Șapera a refuzat să se dea bătut, așa cum mulți antrenori ar fi făcut-o după ce l-ar fi pierdut pe cel mai influent și totodată valoros baschetbalist al echipei. Foarte mulți antrenori refuză sau sunt incapabili de a-și lărgi orizontul și de a găsi soluții. Care poate nu îi convin neapărat, dar care îi oferă o șansă. Șapera a gândit, a căutat soluții și CSM-ul a încercat să joace altfel decât a făcut-o cu Gilă. A făcut-o într-un mod care nu a corespuns profilului unora dintre jucători, însă părea să fie cea mai bună variantă pe termen scurt. Miza s-a pus pe un joc mai în viteză, împotriva defensivei în tranziție sau a unei apărări care încă nu s-a așezat complet. Asta pentru că a beneficiat de mâna incredibilă a lui Martinic.

Acest stil de joc pe care l-a etalat Martinic în sezonul 2011/12 (cu sau fără Căruțașu în teren), oricât este de spectaculos și imprevizibil, nu aduce trofee. Putem face comparații și la un nivel mult mai ridicat decât cel al Diviziei A, dar nu vreau să ne îndepărtăm. Și atunci căutam exemple sau facem comparații cu ce a fost la noi în ultimii ani. Câte echipe au câștigat trofee în Divizia A sau Cupa României în anii anteriori având în componență în fundaș marcator? Răspunsul este niciuna.

Așadar, Goran Martinic, un jucător a cărui finalizare mă încântă, nu poate să aducă trofee unei echipe dacă nu va înțelege că trebuie să ajute și în alte aspecte ale jocului. Cu siguranță dacă efortul fizic și implicarea sunt mai mari, scade și precizia la finalizare. Aceste lucruri cam merg una cu cealaltă. Dar o apărare colectivă ce presupune efortul și conlucrarea perfectă a tuturor celor cinci, respectiv acceptarea ideii că și pentru alți jucători se pot crea scheme ofensive, sunt lucruri mai importante pentru succesul unei echipe.

După experiența acestui sezon și dacă el va rămâne la CSM București în stagiunea 2012/13, Martinic ar trebui să înțeleagă niște lucruri. Dacă o va face și va pune în aplicare ce ar fi trebuit să învețe din sezonul 2011/12, atunci CSM-ul, cu un lot consolidat și puțin întărit, respectiv îmbogățit pe parte de rotație, poate face pasul următor. Desigur dacă și partea administrativă va face la rându-i pasul înainte, împreună cu echipa.

Foto 1: Radu Roșca (www.staychill.net)
Foto 2: fortaviola.ro