Stiri Liga Natională de Baschet Masculin

INTERVIU. Nikola Markovic: „Poate în Serbia avem mai mult talent însă nu e vorba doar despre asta”

Valentin Todea, David Istrate

Valentin Todea, David Istrate
10.04.2019

Având în vedere că sezonul regulat este proaspăt încheiat și că până la Final Four-ul Cupei României mai este o săptămână, profităm de această perioadă pentru a vă oferi și partea a doua a interviului cu Nikola Markovic, jucătorul lui CSM CSU Oradea.

Dacă în prima parte, sârbul de 29 de ani ne-a spus mai multe legate de viața sa, de cum s-a apucat de baschet și de momentele sale cele mai bune, în partea secundă acesta și-a expus părerea despre anumite subiecte. De-a lungul carierei sale, Markovic a evoluat în patru țări destul de diferite una de cealaltă și a avut oportunitatea de a experimenta diverse culturi. Prin urmare, am fost curioși să aflăm cum este viața unui baschetbalist în Serbia comparativ cu viața acestuia în Polonia sau Grecia. După ce a răspuns la această întrebare, Nikola Markovic a dat și câteva sfaturi oamenilor implicați în baschetul românesc, dând ca exemplu experiența sa din Polonia.

Cum ai compara stilul de viață al unui jucător în afara terenului sau a antrenamentelor în fiecare dintre următoarele țări: Grecia, Polonia, Serbia și România?

Grecia este cu siguranță pe primul loc, în primul rând, pentru că ai peste 300 de zile însorite pe an și apoi pentru că grecii sunt foarte sociabili, le place să petreacă timp împreună, te cheamă la ei acasă. Este foarte frumos cum știu ei să se bucure de viață. În Polonia, oamenii sunt ceva mai reci, să fiu sincer, și ca națiune este mult mai atentă pe ea însăși. Când am ajuns acolo pentru prima oară după ce jucasem în Grecia și Serbia, unde oamenii sunt prietenoși și își doresc să petreacă timp împreună, am dat de o altă mentalitate: Eu mă duc acasă, tu te duci acasă. Din această cauză, la început am fost puțin dezamăgit și mă întrebam ce voi face în timpul liber. Dar până la urmă m-am obișnuit și a fost bine pentru mine. Aici este la fel ca în Serbia. Dar Grecia este cea mai bună cu siguranță, mai ales când am trăit lângă mare.

Ce crezi că poate lua România de la Serbia din punct de vedere al baschetului?,

România poate să acumuleze cunoștințe. Să luăm exemplul Poloniei, națională ce s-a calificat la Campionatul Mondial cu toate că a permis accesul străinilor în campionatul intern. Antrenorii din zona balcanică au venit în liga lor în anii '90 și ei au început să se antreneze neîncetat. Un antrenor a deschis ușile pentru următorul și tot așa și astfel o mulțime de antrenori din Balcani au trecut pe-acolo în ultimii 30 de ani. Antrenorii polonezi au putut să preia informații de la aceștia pentru că erau foarte simple. Sunt de părere că cea mai multă știință legată de baschet o au antrenorii balcanici și nu doar pentru că mă trag de-acolo. Cei mai mulți dintre aceștia sunt la echipe de top și împart experiența și cunoștința cu cei din jur. Prin urmare, treptat, polonezii au devenit din ce în ce mai buni și mai buni. Și acum poți observa că a existat un proces, s-au calificat la Campionatul Mondial. Desigur, au un american, Marcus Slaughter, care îi poate ajuta foarte mult, însă au și polonezi buni și nu poți afirma că Polonia este o țară foarte dezvoltată în baschet. Aici în România majoritatea antrenorilor sunt români și chiar mă întrebam de ce se întâmplă asta. Ok, Milan Mitrovic este aici antrenor secund. Dar oamenii trebuie să învețe. Știu că uneori jucătorii și antrenorii au un ego, poate unii mai mare și alții mai mic. Polonezilor le place să învețe și să acumuleze cunoștință și experiență de la alți antrenori. De exemplu, antrenorul meu de la precedenta echipă, Igor Milicic, este croat și e extraordinar prin felul în care pregătește tacticile, meciurile. Foarte multe scheme în defensivă, ofensivă, defensivă alternativă, situații speciale în ofensivă. Este foarte pregătit și mulți învată de la el. Apărarea lui preferată este zonă 1-3-1, așa a câștigat un campionat în sezonul precedent cu zonă 1-3-1, pressing în zonă 2-2-1 și revenire în zonă 1-3-1. Pentru că știi cum sunt americanii, le place să țină mingea și dacă te aperi zonă îi oprești și nu mai fac nimic. În felul acesta a câștigat campionatul. Am jucat cu acest sistem în Champions League și, crede-mă, în special americanii, dacă nu sunt deștepți sau dacă nu dau drumul la minge rapid, pierd timp și posesia și astfel reușești să îi oprești și să te aperi. Jucătorii români pe care îi avem în echipa noastră sunt foarte buni, îmi place de ei. Bobe joacă pentru echipa națională, Fome este foarte talentat și Edi la fel. Trebuie doar să se lucreze cu ei și să li se arate mai mult pentru că desigur că au talent însă talentul nu e totul. Ok, poate în Serbia avem mai mult talent însă nu e vorba doar despre asta ci despre muncă. Începe de când ești copil mic și continuă după ce driblezi mingea foarte mult și acumulezi cunoștințe.

Mai departe, fostul component al Stelei Roșii Belgrad ne-a mărturisit cum își petrece timpul atunci când se întoarce acasă și care este sportul pe care îl urmărește mai mult decât baschetul.

Care sunt pasiunile tale în afara baschetului? Ce îți place să faci în timpul liber?

Acum am ceva timp liber pentru că sunt aici singur însă de-obicei sunt alături de copii. Pentru că în fiecare an 9-10 luni sunt departe de casă, atunci când ajung acolo înncerc să îmi petrec tot timpul cu prieteni și familie pentru că sunt doar două luni acolo și apoi începe din nou toată nebunia.

Știu că ești un fan înfocat al fotbalului. Poți să ne spui ceva despre asta?

Uneori mă uit mai mult la fotbal decât la baschet. Iubesc baschetul desigur, mă uit aproape la fiecare meci de Euroligă sau și la EuroCup și Champions League atunci când sunt meciuri tari însă îmi plac fotbalul și tenisul foarte mult.

Chiar dacă suntem fani ai baschetului românesc, urmărim și baschetul internațional, așadar, în calitate de suporteri NBA și Euroligă, am avut o serie de întrebări legate de primele două competiții de cluburi din lume. Nikola Markovic ne-a spus pe cine o vede favorită la câștigarea Euroligii, care este părerea lui despre Los Angeles Lakers și LeBron James și de ce Luka Doncic este așa de special.

Ce zici despre acest sezon de Euroligă?

În opinia mea, Fener este favorită să câștige. Felul în care joacă acum și de asemenea în anul precedent îmi amintesc că au intrat în formă chiar în momentul potrivit. Atunci când sezonul regulat se apropia de încheiere, în ultimele etape și în playoff forma lor a crescut și ei au început să câștige cu ușurință. În sezonul trecut nu au avut noroc, aș fi vrut să câștige pentru că îmi doream ca Zeljko Obradovic să câștige al 10-lea trofeu de Euroligă în țara natală. Dar știam că Real va câștiga pentru că îl avea pe Doncic, acest om cu dar dumnezeiesc. Tipul ăsta este de pe altă planetă pentru că este așa de talentat de parcă ar fi fost născut sub o stea norocoasă. Oriunde merge, câștigă. Dar în acest sezon, cred că Fenerbahce va câștiga dacă nu se vor întâmpla alte surprize. Anadolu Efes joacă bine în sfârșit pentru că până acum au investit foarte mult și nu au făcut nimic. Dar acum joacă foarte bine și poate pot surprinde pe cineva dar, în opinia mea, Fener și CSKA joacă mult mai bine.

Ai timp să urmărești jocurile din NBA?

Desigur că da, urmăresc NBA: Sper ca Denver să câștige campionatul. Va fi greu în Vest, conferința este foarte dificilă și în același timp și Estul este bun în acest an. Milwaukee, Philly joacă foarte bine, Boston când sus când jos dar și ei sunt periculoși și urmează Toronto. Va fi foarte interesant.

Te așteptai ca Lakers să aibă un sezon așa de slab?

Înainte de discuțiile legate de transferuri nu mă așteptam la asta. Dar când au început să apară tot felul de zvonuri, când LeBron și restul spuneau că vor da toată echipa pe un singur jucători, cu siguranță acest lucru a ruinat atmosfera complet, cu siguranță a afectat-o. Pentru că jucătorii aceia sunt copii, au 20-21 de ani. Da, sunt în NBA dar nu au experiența de a accepta astfel de gesturi. NBA este un business de fapt, baschetul în general este un business. Nu știu ce se va întâmpla cu mine mâine, antrenorul poate să vină și să îmi spună: „Ascultă, Niko, trebuie să renunțăm la tine pentru că aducem pe altcineva”. La sfârșitul zilei, sportul e un business iar NBA este cel mai mare business pentru că știi cum funcționează. De aceea cred, că acest aspect i-a afectat enorm și apoi după ce LeBron s-a accidentat, era de așteptat ce s-a întâmplat.

Crezi că tinerii pot să își revină și să uite toate discuțiile legate de transferuri în următorul sezon?

Așa sper, dacă vor rămâne. Pentru că vor încerca sigur să aducă un alt star. Cu această echipă, dacă o păstrează așa cum este, vor putea lupta cel mult pentru playoff și poate vor ajunge acolo, dar acesta va fi maximul. Dacă vor să facă mai mult în playoff, de exemplu să treacă de prima rundă, cu siguranță vor trebui să aducă încă un superstar. Dar nu sunt sigur cine vrea să joace cu LeBron acum. Toată lumea spune că nu va câștiga alături de el și că are 34-35 de ani. El este în continuare extraordinar și poate să facă triple-double în fiecare seară. Nu știu cine va veni să joace cu el.

Dacă ai fi la Lakers, l-ai schimba pe LeBron pentru Zion?

Aș face asta cu siguranță. L-aș da pe LeBron imediat dacă aș fi Magic Johnson. Îi înțeleg, l-au adus pentru că în acel moment era unul dintre cei mai buni jucători din lume dar îmbătrânește și el. Are un fizic extraordinar și sunt sigur că mai poate juca încă 2-3 ani la același nivel, poate și mai mult dar cred că a fost o mișcare greșită să construiești o echipă în jurul lui acum. În primul rând, nimeni nu vrea să joace cu el și în al doilea rând, începe să îmbătrânească. Pentru el este foarte bine, a venit în LA, din punct de vedere al business-ului va merge bine, copiii sunt acolo și are o viață excelentă. Chiar și Jeff Van Gundy a spus că l-ar da pe LeBron pentru a obține un alt superstar, de exemplu, Kawhi. Mai ales în Vest, acolo unde ai echipe precum Golden State, Denver, San Antonio sau Oklahoma. În Vest e mult mai greu.

La finalul interviului, am revenit asupra carierei lui Markovic și am aflat ce preferă între meciuri și antrenamente, de ce este important ca atmosfera dintre coechipieri să fie excelentă și care sunt planurile sale după retragere.


Preferi mai mult meciurile sau antrenamentele?

Poate îmi place să călătoresc mai mult. Atunci când am jucat în Champions League a fost foarte frumos, am călătorit mult pentru fiecare meci. Te obosești, nu ai mult timp și cea mai mare parte a timpului esti în autobuze, aeroporturi, hoteluri dar este interesant pentru că timpul zboară. De-abia clipești și deja e februarie și sezonul e aproape gata.

Poți să faci o comparație între Euroligă, EuroCup și competițiile FIBA, precum Champions League sau alte locuri unde ai jucat?

În EuroCup sunt multe echipe bune cu jucători buni și în acel an în care am jucat în EuroCup am avansat în faza secundă. În prima fază ne-am întâlnit cu echipe precum Lietuvos Rytas, Besiktas, Saratov, toate cu un buget foarte mare. În a doua fază, am jucat împotriva unor formații precum Valencia, Zenit, Limoges și am terminat pe locul al treilea. Doar două echipe au trecut mai departe, prin urmare nu ne-am calificat însă am bătut-o pe Valencia și pe Limoges. Cu siguranță în Euroligă sunt jucători excelenți, jocuri diferite, din punct de vedere al modului în care te pregătești pentru un meci. Cum gândești, cum faci scouting, e important să le știi schemele, să știi cum să te ajustezi în defensivă. Ceea ce vreau să zic este că e nevoie să fii mult mai concentrat, pentru că pregătirea pentru astfel de meciuri e total diferită și aici depinde mult și ce antrenor ai. Unii tehnicieni se pregătesc în fiecare zi, urmăresc videouri, programează întâlniri, iar altora nu le place asta. Ei au doar două sau trei întâlniri de acest gen pe lună.

Cât de important este pentru o echipă să aibă relații bune în afara terenului, să petreacă timp împreună?

Pentru mine, acesta este cel mai important lucru, cred că este partea cea mai mare dintr-o echipă. E nevoie să construiești o atmosferă bună și sănătoasă între coechipieri, să nu fie nimic fals. Prefacerea nu este bună și, în urma experiențelor mele, pot să spun că e important să nu fii lacom. Mă refer că nu trebuie să arunci de 10 ori, să fii lacom să marchezi ci trebuie să joci pentru echipă. De asemenea, trebuie să petreci timp atât pe teren, cât și în afara lui pentru a construi această atmosferă. Dacă vrei să obții ceva, dacă vrei ca sezonul să dureze mai mult, dacă vrei să faci pași înainte, să joci în playoff, în finale și să câștigi campionate, atunci cred că acesta este cel mai important aspect. Atmosfera care este în afara terenului va afecta relațiile de pe teren și vei funcționa mai bine. Sunt de părere că această chimie este foarte importantă și dacă jucătorii sau antrenorul pot construi asta atunci e excelent pentru echipă.

Care sunt planurile tale după retragere? Ai vrea să te faci antrenor?

În acest moment, nu știu ce să zic despre antrenorat pentru că atunci când ești jucător doar vii la antrenament și apoi la meci și joci. Dar când antrenezi, trebuie să te gândești la 15 băieți, să te pregătești pentru antrenamente și pentru partide. Cred că este o lume complet diferită, cea a antrenorilor. Cu toate acestea poate după ce îmi voi termina cariera voi deveni antrenor, de ce nu? Baschetul este singurul lucru pe care știu să îl fac și asta am făcut toată viața. Tatăl meu este șofer profesionist de tir și are o companie cu 3-4 tiruri iar aceasta este business-ul familiei. Fratele meu face asta dar eu nu am vrut pentru că am fost atras de minge. Desigur că mi-ar plăcea să fiu acolo, să stau cu familia, să dezvolt acel business dar în același timp mi-ar plăcea să rămân în baschet pentru că este extraordinar și este ceea ce fac eu cel mai bine. Acuma joc și poate într-o zi voi fi antrenor sau GM, nu știu, poate chiar agent dar vreau să stau în domeniul baschetului. Totuși, nu știi niciodată ce se poate întâmpla în câțiva ani.

Mulțumim, Nikola. Mult succes!

Chiar dacă pentru unele formații această perioadă este una de pauză, CSM CSU Oradea nu se află în acest caz. Formația bihoreană se pregătește pentru Final Four-ul Cupei României acolo unde o va înfrunta în semifinalele competiției pe U-BT Cluj-Napoca. Astfel, Nikola Markovic va putea fi urmărit pe teren peste exact o săptămână (17 aprilie) în duelul cu gazda din Cluj-Napoca.

*Foto: Răzvan Păsărică/Sport Pictures, Valentin Todea/Total Baschet

1 comentariu la aceasta stire:
  • BC CSU Sibiu gyke :

    mda
    Foarte misto interviul.
    Imi place de Markovic ca e direct si nu se fereste sa spuna lucrurilor pe lume, asa cum le vede el.
    Ce nu imi place e usoara nota de superioritate atunci cand vorbeste de antrenorii sarbi sau de jucatorii americani. Sau poate doar mi se pare mie... Dar si daca nu, tot e posibil sa aiba dreptate.
    Oricum fain, si omul, si materialul.

    cu 4 ani în urmă (10.04.2019) Raspunde

Daca nu aveţi cont puteţi să accesaţi crearea unui cont nou.

Este interzisă folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoană, autor, articol, afişarea de anunţuri publicitare, jigniri, trivialităţi, injurii aduse celorlalţi cititori sau autori ai altor comentarii. Ne rezervăm dreptul de a cenzura și şterge integral cometarii și interzicerea dreptului de a posta pe site, prin banarea / blocarea IP-ului dvs. BASCHET.RO nu răspunde pentru conţinutul postat de utilizatori în rubrica de comentarii, această responsabilitate revenind integral autorului comentariului.

După ce au fost postate, comentariile nu mai pot fi șterse sau modificate de către autorii acestora!