În urmă cu 12 ani, din lotul lui U-Mobitelco Cluj-Napoca, formație ce a izbutit să câștige titlul național după un coș fabulos marcat de Tyler Morris în meciul 6 al finalei cu CSU Asesoft Ploiești, făcea parte un tânăr în vârstă de 20 de ani.

Aflat în primul sezon la nivel de seniori, acesta jucase la CSS Viitorul și, mai târziu, la echipa secundă a lui U-Mobitelco și reușise să impresioneze, atât prin rezultatele individuale, cât și prin cele de echipă.

Trecerea de la juniori la seniori nu a fost deloc ușoară și el însuși o descrie ca fiind un pas „de la un juniorat destul de pur direct în groapa cu lei”. U-Mobitelco se afla într-o perioadă în care rivalitatea cu Asesoft Ploiești era la cote maxime, se adunaseră câteva finale pierdute, iar Vlad Corpodean, fiindcă despre el este vorba, a ajuns în lotul lui Marcel Țenter exact în anul în care ardelenii au reușit să întrerupă supremația prahovenilor.

Își amintește de acel moment, de sărbătoarea care a urmat, de celebra baie în Someș și de zilele de chefuri. Însă, lucrul pe care Vlad l-a învățat din baschet este că totul este trecător, și acele momente au trecut rapid.

A urmat o vară de antrenamente, luni de zile în care a muncit cot la cot împreună cu coechipierii săi, încercând să își câștige un loc în rotație. A învățat multe de la Mihai Silvășan, primul lui căpitan, și de la Paul Chetreanu, fiind impresionat de modul în care aceștia gestionau, din punct de vedere uman, vestiarul alb-negrilor.

Îi plăcea să evolueze în Sala Sporturilor „Horia Demian” și era apreciat de fani pentru efortul pe care îl depunea pe teren. „Cred că am avut în mine tot timpul dorința asta de a juca. Cumva a venit natural dorința de a da 100% în orice situație”, ne-a explicat Vlad la o cafenea din Constanța, orașul în care joacă din 2021.

Spre deosebire de Silvășan și Chetreanu, Corpodean nu a rămas întreaga cariera la Cluj, ci a evoluat în opt orașe diferite în ultimele 13 sezoane. Fiind foarte realist și calculat, odată cu venirea lui Niksa Bavcevic la U-Mobitelco, acesta și-a dat seama că a sosit timpul să plece de la Cluj și a semnat cu CSM Miercurea Ciuc.

„A fost o perioadă frumoasă care m-a ajutat mult în dezvoltarea mea ulterioară. Ajutam la antrenamente cât puteam însă am ales să plec în acel moment, fiindcă eram conștient că nu o să primesc prea multe șanse”, a spus Vlad în legătură cu plecarea din orașul natal. „E un mediu greu, un mediu căruia îi faci cu greu față pentru că sunt pretenții în fiecare an și nimeni nu are răbdare neapărat cu dezvoltarea juniorilor. Respect această strategie dar, în același timp, consider că este greu pentru un junior să facă pasul direct la a avea un rol important.”

În același timp, spre deosebire de unii dintre colegii săi de generație, știind că își dorește să facă baschet și simțind că acesta este drumul său, Corpo nu s-a lăsat descurajat, ci a continuat să muncească la fel de serios și la noua sa echipă.

„M-am dus acolo fără să știu la ce să mă aștept. Cred că m-am impus așa încet-încet în rotație. Vreau să pun accentul pe ceva, poate îi ajută și pe juniorii care fac pasul ăsta. La juniori eram MVP-ul campionatului, aveam un rol foarte important și în atac însă trecerea la seniori este mult mai dificilă pentru că, clar, nivelul valoric este mult mai mare. Trebuie să faci orice este nevoie pentru a-ți câștiga un rol în teren. Cred că așa am reușit eu, prin apărare și determinare. Nu făceam rabat de la efort și, dacă sunt tineri jucători care citesc asta, acesta ar fi sfatul meu pentru ei.”

Vlad a primit tot mai multe minute în campionat, a avut o jumătate secundă solidă de sezon, însă a știut că nu trebuie să se relaxeze, ci să muncească în continuare pentru a-și păstra rolul. A făcut un nou pas înainte și a plecat la BCM U Pitești, o formație mai bună, având însă aceeași mentalitate de a da totul.

A făcut sacrificii și a dedicat timp baschetului dar, în același timp, a încercat să îmbrățișeze orașul în care juca. „Cred că e vorba de cât de inconfortabil ești dispus să devii pentru a obține ceea ce vrei. Sigur, antrenamentele țin 3, 4, 5 ore în fiecare zi dar dup-aia trăiești în orașul respectiv și este important să îți creezi și niște conexiuni sociale acolo.”

Vlad a continuat să se dezvolte, a devenit tot mai apreciat și, nu după mult timp, a urmat și prima convocare la echipa națională, dar și prima prezență într-un All Star Game. De la Pitești a plecat la Târgu Mureș, apoi la Oradea, Dinamo București și, în 2016, s-a întors la Pitești.

După încă două sezoane petrecute în alb-violet, a venit cel mai dificil moment al carierei lui Corpo. Federația Română de Baschet a introdus treptat regula U23 și, astfel, jucătorii peste 23 de ani nu au mai fost la fel de căutați. În vara anului 2018, ofertele nu au mai venit și Vlad s-a văzut nevoit să părăsească prima grupă valorică, semnând la CSM Galați.

Atunci am ajuns într-un punct destul de low cu sănătatea mentală. Am fost nevoit să o iau iarăși de jos și asta a fost. La început mă gândeam: „bă, au făcut ăștia regula” dar apoi a fost o chestie asumată: „asta e realitatea, ce faci: te lași sau o iei iarăși de jos și joci baschet?”. Am luat-o iarăși de jos. Până la urmă, n-ai ce face, nu poți schimba ce se întâmplă în jurul tău. Sigur că deciziile Federației, de-a lungul timpului, pot fi mai mult sau mai puțin discutabile. Nu vreau să intru în aceste aspecte dar realitatea este că trebuie să joci după regulile care sunt în momentul respectiv. Ori te adaptezi, ori nu te adaptezi.

Vlad s-a adaptat și acel moment dificil l-a făcut mai puternic. Chiar dacă nu știe cum ar fi arătat viața lui dacă ar fi renunțat atunci la baschet, crede că a luat decizia corectă. „Sunt fericit cu drumul pe care l-am ales, cu obstacolele peste care am trecut. Mă definesc ca om astăzi. Într-un fel, nu văd niciun alt drum.”

Din punct de vedere statistic, au urmat niște sezoane foarte bune pentru baschetbalistul clujean, iar procesul de maturizare prin care a trecut de-a lungul timpului a devenit tot mai vizibil. După două sezoane, a urmat revenirea la CSM Miercurea Ciuc și apoi, după încă un an, a ajuns la Constanța, cel de-al 8-lea oraș în care a jucat.

„Cu siguranță, ajută foarte mult în dezvoltarea umană acest aspect”, ne-a explicat Vlad. „Fiecare loc vine cu vibe-ul lui diferit, poveștile diferite. Fiecare loc are așa un specific aparte. Simt că m-a făcut foarte adaptabil acest aspect, foarte tolerant. Accept mult mai ușor ce se întâmplă în jurul meu. Mă iau un pic de clujenii mei, dar orașele nu sunt rele așa cum sunt privite din Ardeal. Cu siguranță, poți să găsești oameni și povești frumoase peste tot. Cred că asta am învățat din toată această călătorie. Fiecare loc poate fi frumos și poți să îl faci acasă dacă îți investești energia în direcția asta.”

La fel ca la Galați, și la Constanța Vlad a primit rolul de căpitan al echipei, pe care și l-a asumat cu multă responsabilitate, fiind de părere că cel mai important e ca toată lumea „să tragă la aceeași căruță”. Crede că rolul lui este să vorbească în permanență cu ceilalți membri ai echipei, să le asculte nemulțumirile și să se asigure că „toate energiile echipei sunt aliniate în aceeași direcție”.

CSM Constanța este un proiect care a crescut în ultima perioadă, formația antrenată de Alexandru Olteanu aflându-se în prezent în Top 10. Corpo este bucuros de ceea ce a găsit în orașul de pe malul Mării Negre și de direcția în care merge clubul constănțean.

Mă simt bine aici. Cred că am găsit un grup de oameni foarte dedicați acestui sport, acestui fenomen. O calitate umană foarte ridicată, din punctul meu de vedere. Cu siguranță, clubul a crescut și are intenții să crească în continuare, iar eu mă bucur să fac parte din această creștere.

Acum 15 ani, Vlad nu se vedea în rolul pe care îl are acum, nu se gândea nici că va juca baschet la nivel profesionist, însă prin seriozitatea și curajul de care a dat dovadă la fiecare pas, a devenit unul dintre veteranii Ligii Naționale.

S-a bucurat de serii de playoff câștigate, de participări la All Star Game sau la Final 4-ul Cupei României, de titlul din 2011, dar și de oportunitățile de a juca alături de Mihai Silvășan, Paul Chetreanu, Pankracije Barac, Daniel Dillon, Titus Nicoară, Porter Troupe sau Szabolcs Santa.

De asemenea, i-a plăcut să fie antrenat de Marcel Țenter, Hristu Șapera, Laszlofy Botond, Eugen Ilie, Aco Todorov, Cristian Achim și Alexandru Olteanu, având o colaborare bună peste tot pe unde a jucat.

Corpo și-a făcut prieteni în toate locurile în care a evoluat și i-ar plăcea să evolueze cu jucători precum Patrick Richard, Andrija Stipanovic, Aaron Broussard, Mirel Dragoste sau Vlad Negoițescu.

În timpul liber, îi place să doarmă, să se odihnească, să se uite la filme și să petreacă timp cu iubita lui. De asemenea, în ultima perioadă a început să mediteze și consideră că e o practică foarte bună care îl ajută să își clarifice mintea și emoțiile.

Uitându-se la viitor, se vede implicat tot în baschet, într-un fel sau altul, „Poate un antrenor de U16, U18. Am lucrat și cu niște antrenori pe individualizare la Cluj, care mi-au insuflat și posibilitatea asta în minte. Cred că noi, un pic, ca jucători români, avem o lipsă de skill. Ne uităm la americanii care vin la noi și vedem că sunt mult mai bine antrenați din punctul ăsta de vedere. Cred că asta ne lipsește nouă, ca români și mi-ar plăcea să lucrez cu niște copii pe asta, să aibă o bază mai bună decât am avut noi, cei din generația noastră”.

Chiar dacă nu se mai uită la fel de mult ca înainte la baschet, acest sport reprezintă o parte importantă a vieții sale, iar Vlad spune că a învățat totul practicând acest sport.

Cea mai importantă lecție e că totul e trecător: că e victorie, că e înfrângere. Sigur că, la înfrângere, avem tendința să dramatizăm mai mult dar, până la urmă, toate trec, iar ziua următoarea este o nouă zi în care chiar poți să iei toate lucrurile de la capăt. Sigur, având în vedere lecțiile de ieri, că nu trăim degeaba. Cred că asta e. Puterea de a lua tot timpul lucrurile de la început și experiența mă ajută, evident, în toate domeniile vieții.

*foto: Elis Iordache/CSM Constanța Baschet, Manases Sandor/u-bt.basketball