Deși este devansată de trei echipe, toate poziționate mai bine decât probabil și-ar fi închipuit sau decât obiectivul trasat, SCM U Craiova este revelația primei jumătăți de sezon în Liga Națională de baschet masculin. Cea mai bună perioadă din punct de vedere sportiv a clubului oltean plasează această formație pe locul al 4-lea la încheierea anului 2012 (va retrograda pe locul al 6-lea după disputarea restanței).

Pregătită de către Andjelko Mandic pentru al doilea sezon consecutiv, formația din Craiova a operat o serie de modificări radicale față de sezonul precedent. Deși a obținut cea mai bună clasare și în mod cât se poate de evident a avut câteva dintre cele mai bune prestații din istoria clubului, SCM U Craiova a renunțat la majoritatea jucătorilor cu care a ocupat locul 11 în sezonul competițional 2011/12.

Pentru construirea echipei din stagiunea 2012/13, Mandic și conducerea administrativă a juveților a mers în continuare pe cartea experienței. Astfel, deși s-a despărțit de jucători pentru Tomic, Gennie, Ross, Belanovic sau Dawson, sportivi cu bogată experiență, Craiova a spus în același timp adio unor jucători care nu au demonstrat că pot juca colectiv.

În schimb, au venit jucători la fel de greu de strunit și a căror personalitate, pentru a mă exprima elegant, a creat dificultăți peste tot unde aceștia au jucat. Astfel, au venit Rade Dzambic și Ionuț Drăgușin. Alături de aceștia au sosit Darko Habus, Ivan Miskovic, respectiv Zoran Milovic. Cel din urmă nu a fost păstrat la Craiova, însă echipa a fost îmbogățită cu Nikola Djurasovic și Travis Bureau. Ambii debutanți în România. Mai mult, americanul se află la primul angajament din carieră, el fiind proaspăt absolvent.

Sezonul nu a demarat strălucit, însă Craiova nici nu a dezamăgit. Bine, e cam prea mult spus ca o echipă cu statutul Craiovei de la începutul acestui sezon, mai ales cu atâtea noutăți, poate să dezamăgească pe cineva. Însă, oltenii au bifat două victorii la turneul de cupă, pierzând jocul cu CSU Sibiu, formație ce a avansat în cele din urmă în sferturile de finală din grupa în care au jucat două nou promovate.

Cert este că turul actualei ediții de campionat s-a desfășurat în condiții extrem de bune pentru Craiova. Echipa a câștigat de la început și s-a menținut în permanență cu un bilanț pozitiv. Mai mult, oltenii s-au legat și au început să obțină victorii grele, precum cele cu Timișoara sau Mediaș de acasă, respectiv cele de la Târgu Jiu sau Cluj.

Rezultate pozitive s-au consemnat în pofida problemelor de efectiv, Mandic pierzându-l pe Ivan Miskovic de la începutul lunii noiembrie. Este de-a dreptul impresionant faptul că doljenii au obținut patru victorii în ultimele șase etape din tur în pofida faptului că au jucat cu o rotație redusă și în condițiile în care sportivi precum Dzambic, Seals, Habus și Bureau au fost folosiți aproape de 40 de minute în fiecare meci.

O mențiune specială în succesul Craiovei i se atribuie lui Andjelko Mandic. Antrenorul ex-iugoslav se comportă exemplar și își ghidează echipa extrem de inteligent. În plus, a găsit calea de comunicare cu Ionuț Drăgușin. Nu e vorba despre un merit special din punct de vedere tactic (asta nu înseamnă că Mandic nu se pricepe la aspectul tactic al jocului), ci mai degrabă despre latura psihologică. De asemenea, jocul lui Drăgușin e posibil să se datoreze și atenției speciale acordate pivotului.

Craiova a realizat câteva premiere absolute, așa cum ar fi victoria la Târgu Jiu, cea de la Cluj, succesul asupra lui Gaz Metan. De asemenea, nu s-a predat în jocuri precum cele de la Târgu-Mureș, București și Oradea. Nici măcar la cea mai categorică înfrângere stagională, cu CSU Ploiești, elevii lui Mandic nu au renunțat fără luptă.

Acesta este secretul echipei craiovene. Încăpățânarea. Acel ingredient despre care am vorbit și în cazul lui BC Mureș. O echipă rutinată, cu jucători străini având mulți ani petrecuți în România și astfel e limpede că au făcut totuși ceva de au rămas atât timp pe aici. Nu mai vorbesc despre faptul că echipa din Craiova este cea mai punctuală în ceea ce privește plata salariilor. Un aspect extrem de important. Atunci când îți plătești jucătorii la zi poți să ai pretenții de la ei. Poți să le bați obrazul dacă ei își bat joc de muncă.

Din punct de vedere baschetbalistic formația din Craiova a demonstrat că este un oponent foarte dificil. În primul rând îl are pe cel mai înalt baschetbalist din Liga Națională. În plus, Drăgușin este stângaci. De asemenea, pe lângă aceste aspecte, chiar dacă nu este unul dintre jucătorii mei preferați, uriașul Craiovei poate crea superioritate în alte zone ale terenului prin simpla sa poziționare corectă pe parchet. Având acest jucător implicat în ambele faze ale jocului Mandic poate jongla cu celelalte patru poziții.

E cât se poate de clar faptul că atunci când ai un pivot, un 5 clasic atât de mare nu este nevoie să joci cu un 4 clasic. Sau dacă vreți cu un al doilea pivot. Din contră. E chiar indicat să joci cu patru oameni pe semicerc.

Desigur pentru acest lucru ai nevoie de inspirație în a-ți alege jucătorul care pe hârtie va juca poziția 4. Acesta e Travis Bureau. Un jucător mai apropiat de poziția 3, însă evident foarte util. Practic această echipă l-a prins foarte bine pe Bureau. Nu știu dacă el realizează, dar pentru tânărul american stilul și alcătuirea în care joacă Craiova îi vine de minune. Este atletic, însă el poate juca unu la unu, se înțelege foarte bine cu Dzambic și astfel are capacitatea de a juca atât sub coș cât și pe perimetru. Aruncă decent, apărătorului fiindu-i mai greu să înțeleagă ce-l așteaptă. Americanul poate arunca, dar poate să și pătrundă.

De asemenea, prin faptul că joacă cu un 4 atât de mobil, Craiova creează mari probleme adversarului în a-și desfășura jocul. Mai ales atunci când oponentul agreează un joc convențional, cu jucători clasici pe fiecare poziție. E un raționament tactic destul de simplist și de vizibil, dar în aceeași măsură de greu de contracarat. Aș spune că de fapt acesta e principalul motiv pentru care Andjelko Mandic apelează foarte puțin la schimbare. Are jucători care stau bine din punct de vedere al pregătirii fizice și care se completează reciproc destul de bine.

SCM U Craiova are doi jucători extrem de rutinați pe pozițiile 1 și 3. Este vorba despre Rade Dzambic și LeVar Seals. Ambii au demonstrat de ce sunt în stare și au dus spre perfecțiune, păstrând proporțiile la nivelul campionatului nostru, lucrurile pe care le fac cel mai bine.

Dzambic este un jucător excelent de pick and roll și reușește să facă acest lucru atât cu poziția 4, Bureau finalizând de cele mai multe ori de sus de pe urma acestei combinații, fie cu poziția 5, mai puțin ce-i drept în condițiile în care e mai indicat să joci pe angajare cu un baschetbalist ce măsoară peste 2.20 metri.

În schimb, Seals s-a transformat în ultimii ani într-un veritabil shooter. El nu a fost un aruncător de temut când a venit în România, lucru consemnat în anul 2005. Totuși, americanul a lucrat aruncarea de la semidistanță și distanță, fiind un veritabil pericol la acest capitol.

Pe lângă aceste plusuri, amândoi au niște probleme foarte grave. Spun acest lucru pentru că ambii au trecut de vârsta de 30 de ani, adică e greu de crezut că-și mai corectează în această viața problemele.

Dzambic este jucătorul care face condusă de cele mai multe ori într-un meci. Niciun jucător în România nu comite această abatere atât de des și de evident într-un meci. El bagă mâna sub minge cu o inconștiență incredibilă, însă de multe ori maschează acest lucru fiindcă este acoperit de corpul jucătorilor adverși sau al propriilor colegi de echipă. Chiar vă invit să urmăriți cu mare atenție acest aspect în jocul lui Turbo Rade.

În schimb, Seals este unul dintre cei mai predispuși jucători la abaterea de pași. El nu a deprins nici până în prezent cum se pivotează și că nu se pornește în dribling pe piciorul pe care pivotezi.

În pofida acestor probleme grave de tehnică individuală, cei doi sunt printre cei mai longevivi jucători străini din România. Și aș spune printre cei mai consecvenți. Atât la greșeli cât și la productivitate din punct de vedere statistic.

Un lucru e sigur. Nu-l invidiez pe Mandic. Chiar dacă pentru rezultatele din acest sezon este de invidiat. Are la dispoziție niște jucători cu care e foarte greu să comunici. Nu sunt ușor antrenabili și cu atât mai greu de controlat în timpul jocului. Atunci când tensiunea este amplificată de efortul fizic. Unul colosal din partea jucătorilor Craiovei pe fondul rotației aproape inexistente. Dar, Mandic a găsit calea de comunicare cu acești jucători.

Nu e niciun secret, Drăgușin și Dzambic sunt jucători foarte nervoși și care se consumă emoțional la extrem în timpul meciurilor. Însă, dacă stăm să ne reamintim puțin, cam așa era și Andjelko Mandic ca jucător. Totuși, este ceva extraordinar ce face Craiova în acest sezon în condițiile în care în orice meci se poate întâmpla ca pe bază de nervozitate această formație să rămână fără 1 și fără 5. Adică fără pozițiile de bază din baschet. În plus, oltenii trebuie să țină cont și de prezența lui Seals, un shooter. Adică un jucător care consumă niște mingi. Dacă le transformă în puncte merge. Și în tur i-a cam ieșit.

În concluzie, Craiova este una dintre surprizele plăcute ale sezonului. În realitate nu e chiar atât de mare surpriza dacă ținem cont de plusuri: experiență, rotație scurtă dar pe o altăcuire de bază în care jucătorii se înțeleg între ei și salarii la zi. Cel din urmă este un lucru mult mai mare decât vă imaginați într-un campionat în care acest lucru este de-a dreptul rarisim. Din acest aspect rezultă acea determinare. O repet: salarii la zi, jucători străini cu experiență în România, adică știu ce înseamnă să ai salariile la zi. Și atunci îți oferă efort maxim.