U Mobitelco Cluj-Napoca este, probabil pentru majoritatea pasionaților de baschet dn țara noastră, una dintre cele mai mari dezamăgiri ale primei jumătăți de sezon. Echipa campioană din anul 2011 a încheiat prima jumătate a sezonului regulat pe locul al 7-lea, cu un bilanț general de 9-6.

Adevărul este că formația din Cluj a trecut printr-o perioadă deosebit de zbuciumată de la încheierea sezonului precedent. S-a despărțit de antrenorul care a readus titlul pe malul Someșului și care a condus echipa spre penultimul act al campionatului de fiecare dată în cele trei sezoane petrecute în calitate de principal. De asemenea, pe lângă Marcel Țenter, U Mobitelco s-a despărțit de aproape tot lotul de jucători. Au plecat străinii, dus a fost și Mihai Paul. De asemenea, Paul Chetreanu a suferit o operație, iar Mihai Silvășan s-a întors accidentat de la echipa națională.

Problemele nu s-au oprit aici. Numirea lui Niksa Bavcevic în funcția de antrenor principal, consemnată după legitimarea lui Steve Ross, a fost urmată de o serie de legitimări a jucătorilor străini. De asemenea, unii au fost în probe. Cert este că la un moment dat lotul Clujului număra 9 jucători străini. Cam mult în raport cu regulamentul și foarte mult în condițiile în care președintele acestui club se laudă cu școala sa de baschet. Una care, de la venirea sa în conducerea clubului clujean nu a dat nici măcar un jucător consacrat pentru campionat.

Inițial Clujul trebuia să înceapă sezonul cu Tyler Morris, Vedran Nakic, Sean Barnette, Steve Ross, Reinar Hallik și John Ofoegbu. Apoi, Morris și Ross s-au accidentat și în locul acestora au apărut Derek Wright și Hristo Nikolov. Cei doi jucători care au dus greul în prima parte a campionatului, ale căror prestații au ajutat-o pe U Mobitelco să învingă la Sibiu și mai ales la Timișoara. De asemenea, Ofoegbu a plecat în Turcia și a venit Ivan Todorovic. Milos Petkovic, jucător ținut, cică, în probe mai mult de o lună, nu a mai prins startul oficial al sezonului și a devenit istorie. Așadar, la un simplu calcul matematic vorbim despre zece jucători străini! Majoritatea echipelor se chinuie să adune zece jucători la antrenament, nu ca să mai vorbim despre zece jucători străini la echipă înainte ca aceasta să dispute vreun joc oficial.

Această situație vine să confirme că de fapt la Cluj nu au existat probleme financiare sau că bugetul ar fi fost drastic redus. Așa cum inițial să părea că va fi cazul. Mai ales că Țenter și toți străinii au plecat după sezonul precedent.

În plus, pe lângă jucătorii străini, U Mobitelco l-a repatriat pe Cătălin Baciu. Proaspăt absolvent al universității Clemson.

Sezonul a început cu o calificare în Cupa României, dar în calitate de a doua clasată în cadrul turneului de la Dobroești, acolo unde s-a consemnat marea surpriză de până acum a sezonului competițional 2012/13. Clujul a pierdut pe mâna lui CSȘ Giurgiu, dar a învins reprezentantele capitalei la diferențe suficient de mari (decisivă fiind victoria categorică asupra lui Dinamo) pentru a asigura calificarea echipei în sferturile de finală în calitate de cea mai bună a 2-a clasată din cadrul turneelor ce au înlocuit primul tur al cupei.

U Mobitelco a început campionatul cu o serie de patru victorii, rezultatele importante consemnându-se în deplasările de la Sibiu și Timișoara. Având un moral foarte bun și beneficiind de contribuții solide din partea lui Wright și Nikolov, formația ardeleană a trimis în prelungiri meciul cu marea rivală, CSU Ploiești, dar a trebuit să se recunoască învinsă. De aici începând au apărut problemele.

Nervozitatea excesivă și permanenta nemulțumire a antrenorului la adresa arbitrajelor, iar mai apoi a propriilor jucători, nu i-au adus lui U Mobitelco prea multe momente de satisfacție în acest tur de campionat. Mai mult chiar, jocul prestat de această echipă nu a crescut, așa cum era normal să se întâmple într-o echipă complet nouă. Este firesc ca la început să existe probleme deoarece majoritatea jucătorilor nu se cunoșteau. Dar pe parcurs se leagă relațiile de joc, sportivii se familiarizează cu tot ce îi înconjoară, stabilesc relații solide între colegii de echipă, comunicarea cu conducerea și staff-ul tehnic se betonează și așa mai departe.

Lucrurile nu au decurs astfel la Cluj. Excesele de nervozitate ale antrenorului, susținut de conducerea administrativă până în pânzele albe, nu au avut efectul probabil scontat de către Bavcevic. Astfel, U Mobitelco a terminat turul având un bilanț de 3-3 în decembrie. E drept că programul a fost extrem de dificil, dar în același timp s-a demonstrat că, în stilul acesta, Clujul nu are cum să fie superioară echipelor care au declarat obiectivul de a se califica în playoff. Nicidecum să se apropie de cele care își propun calificarea în finală și câștigarea titlului. Adică de tripleta cu care a luptat și sezonul anterior, alcătuită din Ploiești, Timișoara și Mediaș.

Din punct de vedere baschetbalistic, aspect influențat în mod direct de accidentările suferite de doi dintre oamenii de bază, respectiv de incapacitatea de a legitima un pivot de calitate, U Mobitelco Cluj a promovat un joc haotic. Nu poți să cataloghezi altfel un sistem de joc în care Ross și Silvășan, doi jucători de poziția 3, evoluează în permanență sub coș.

De asemenea, e extrem de greu să joci când ai atâția jucători de profil similar. Pe lângă cei doi în aceeași categorie, a profilului jucătorului aruncător, încadrându-se și Hallik. În plus, Nikolov este un 3 clasic. Așadar, cam mare aglomerație pe postul de extremă. În condițiile în care nu au pivot. În condițiile în care mizezi pe un fundaș a cărui calitate de bază este viteza. Wright nu este un conducător de joc clasic, în categoria lui Jovanovic, Vlahovic, Franklin sau Cuic. Americanul arestează mingea, iar atunci când intră în criză de timp rezultă aruncări contestate sau fanteziste. Nu așa joacă un conducător de joc. Iar publicul clujean cred că-și amintește de ultimul fundaș clasic al echipei pentru a face o comparație. Desigur, Wright are o viteză superioară oricărui jucător din România. De asemenea poate crea superioritate și sunt destule cazuri în care o face. Este iute, se agită mult. Dar pur și simplu nu e conducător de joc. Cu un astfel de jucător pe poziția 1 aproape 40 de minute în fiecare seară nu poți depăși condiția unei echipe de pluton, a unei echipe de la locul 5 în jos.

În ceea ce privește poziția 5 situația pare să fie și mai gravă. După ce Todorovic a căzut în dizgrație formația de pe Someș a rămas cu un pivot clasic. Baciu. Care nu a avut prea multe minute de joc în cei patru ani petrecuți la Clemson Tigers, în NCAA. Din acest motiv s-a încercat cu Hallik pe poziția 5. Idee destul de bună pentru că omul are talie, iar prin calitatea sa de bază, aruncarea, se poate juca pick and pop. O schemă care jucată cu poziția 5 poate crea mari dificultăți defensivei adverse. Majoritatea oamenilor mari nu urcă până acolo după omul advers, iar în cazul unei defensive colective, în care după blocaj se face schimbarea de oameni, un jucător de poziția 1 nu îl va încomoda niciodată pe Hallik pe aruncare.

Pe de altă parte, lipsa unui pivot clasic pe parchet creează mari dificultăți la interior. Echipa nu are talie și nici o forță ieșită din comun. De aici rezultă problemele la recuperare. Pe de altă parte devine imposibilă defensiva la poziția 5 a adversarului dacă Baciu sau Hallik nu se află pe parchet. Tocmai de aceea am văzut pe U Mobitelco Cluj apărându-se zonă aproape tot meciul. Când intri în zonă de la prima fază defensivă, cel puțin în opinia multor specialiști din baschet, acesta e un mesaj de echipă mică. Care vine cu scopul de a limita proporțiile scorului. Eu nu sunt de acord cu această afirmație. Sau nu în totalitate. Dar, și dacă te prinde o echipă capabilă să joace contra zonei ești terminat din primul sfert.

Din punct de vedere statistic unii jucători stau bine, chiar foarte bine. Însă nu trebuie să facem greșeala să ne imaginăm că aceștia sunt atât de buni pe cât o arată statistica lor. Dacă ar elibera mingea mai repede, ar juca mai inteligent și cu mai mult sacrificiu în folosul echipei atunci e posibil ca această echipă să aibă mai multe guri de foc. Sunt o grămadă de jucători capabili să trimită mingea în coș în această echipă a Clujului. Ideea este ca fiecare să poată fi folosit și pus în valoare așa cum trebuie. Este loc și timp pentru fiecare. Dacă abordarea este corectă.

Calitatea lui Bavcevic în materie de antrenorat nu are cum să fie pusă la îndoială. Omul se pricepe la această activitate. Nu există dubiu în acest sens. El demonstrează acest lucru aproape la fiecare meci, însă ceva nu merge așa cum ar trebui.

Returul are șanse mari să demareze bine pentru clujeni. Interesant este cum vor rezolva problemele care sunt de rezolvat și în ce condiții vor intra în seria de jocuri dintre etapele 19-21. În orice caz, chiar dacă nu se vor opera modificări în lotul de jucători, cu excepția pivotului adus în probe și care foarte probabil va primi un contract, în condițiile în care Todorovic și-a spus ultimul cuvânt pentru U Cluj, soarta acestei echipe se va juca în ultimele șase runde ale sezonului regulat.

Foto: Nagy Melinda (www.u-mobitelco.ro)