Antrenor principal al formaţiei BC Mureş între august 2004 şi noiembrie 2008, şi al echipei Gaz Metan Mediaş din ianuarie 2009 până în luna iunie a aceluiaşi an, Mihai Corui reprezintă o figură importantă a baschetului românesc. Actualmente tehnician al clubului de juniori BC Together Târgu Mureş, Mihai Corui a povestit, într-un interviu acordat de acesta Dacianei Frăţilă pentru site-ul bcgazmetanmedias.ro, cum a ajuns să practice sportul cu mingea la coş şi care au fost numele cu greutate care i-au marcat cariera baschetbalistică de jucător şi antrenor, ce a însemnat acest sport in viaţa sa, cum e să munceşti cu copiii şi cum vede campionatul actual.

Care a fost începutul  dumneavoastră în baschet?

Începutul meu în ale baschetului a fost când copiii de la bloc, din cartierul Gloria (Mediaş) m-au chemat să mergem la un sport. Am zis da şi am mers la fotbal, atletism, înot şi baschet. Când am intrat prima dată în sală mi s-a blocat parcă respiraţia de emoţii şi am decis că aici îmi este locul.

Care este omul care v-a sădit în suflet pasiune pentru acest joc?

Primul şi singurul antrenor adevărat prof. Octavian Şerban cel pe care îl onorez în fiecare dintre interviurile mele, este ca şi un tată pentru mine. Ei doi au fost determinanţi în cariera mea ca sportiv. Pe parcurs a mai existat unul, Velicica Ioan un geofizician din Mediaş. El mi-a spus „dă-o de sus” (slam dunk) şi am dat-o, eu nici nu ştiam că există acest procedeu atunci la 14 ani.

Cum ne descrieţi perioada de jucător la Gaz Metan Mediaş?

Dominic Csender era colegul meu mai mare, împreună cu el am învăţat ce e baschetul dar şi elementele cruciale din viaţă. Prof. O. Şerban ne punea în cameră ,,un batrân” cu ,,un junior” ca să ne înveţe zicea el, şi bine zicea. De la Dodi am învăţat că singurii oameni care îţi vor binele în viaţă sunt părinţii tăi, onorează-i. Ulterior când am citit cărţile bisericeşti aveam să aflu că una din porunci era chiar aceasta. Eram cei mai buni de departe. Jucam cu sufletul dar şi cu mintea, eram un băiat isteţ din spusele altora, iute, îndemânatic pentru un  tip de 2.00 m, cu o viziune amplă de joc, creativitate. Toţi aveam aceste calităţi, şi am jucat împreună la Naţională: Claudiu Muntean, Beny Pelger, Tordai Elemer.

La Mediaş era uzină de baschet, lângă baschetbalişti erau alţi oameni care susţineau cu sufletul ing. Petre Rapas de la ,,Felam” Mediaş (fabrica suruburi), el fiind şi primul sponsor real. Stătea discret acolo lângă banca tehnică, dar la fel de pătimaş ca şi noi. Îmi aduc cu drag aminte că după un meci pierdut cu Ramira Baia Mare,  în 1985 am fost premiaţi şi a fost pentru prima dată în viaţa mea când am primit un premiu în bani, pe atunci 500 lei, din care mi-am cumparat  şi primul meu rucsac. Îmi aduc cu drag aminte de aceşti oameni, oameni cu mare pasiune pentru baschet.

Fiecare om în viaţa lui are un model. Care este persoana căruia îi purtaţi o admiraţie considerabilă?

În Mediaş omul a sfinţit locul. E ca şi cum un sfânt părinte, cutreiera locul din jurul unei mănăstiri, o sfintesţe prin prezenţa şi o spun cu drag este vorba de prof. Octavian Şerban. Acest om prin modestia lui ne arată şi acum că omenia este mai presus de toate, că giuvaerele sunt strălucitoare şi în costume mai vechi şi ponosite. Strălucirea interioară colorează şi un veşmânt mai vechi în exterior. Mulţumesc domnule profesor în numele mai multor sportivi care nu au avut ocazia să o facă.

Câteva cuvinte despre cel mai mare suscces obţinut în cariera de baschetbalist...

Rezultatele vorbesc de la sine, toată viaţa am construit nu am dărâmat. Nu banii au fost targetul meu, deşi nu sunt ieftin. Ştiinţa încorporată în atâţia ani de experienţă m-a făcut să fiu mai experimentat, mai priceput. Cei doi ani la „timona” Naţionalei pot spune că au fost fantastici şi pot considera acest lucru un succes memorabil.

Care este părerea dumneavoastră despre  Gaz Metan? Au şanse de reuşită pentru locul I în campionat?

Fiecare are şansa lui, fiecare club poate să ia campionatul, de la locul I până la coadă. Consider că cine e mai motivat, mai echilibrat fizic, mental, emoţional va câştiga campionatul, nu cei bogaţi în euro, ci mai degrabă cei care lucrează cu un psiholog angajat. Cred că la Mediaş aşa trebuie să se câştige.