Seria dintre BC Timișoara și CSM București, în primul tur al playoff-ului Diviziei A la baschet masculin este nedecisă după derularea primelor două episoade. Scorul general al duelului este de 1-1 înaintea disputării celor două meciuri la Arena de Baschet din capitală.

Am discutat mai pe larg despre ceea ce s-a întâmplat în primele două confruntări, care au avut loc la Sala Constantin Jude. În primul joc CSM-ul a avut o atitudine mai bună și a etalat un baschet la un nivel pe care ne-am dori să-l vedem mai des. Însă, 24 de ore mai târziu, CSM-ul părea capabil să dea lotitura de grație, dar problemele de efectiv, adică de lungime a rotației și suprasolicitarea pieselor de bază, din lipsă de opțiuni datorate și accidentărilor, bucureștenii au cedat teren, iar Timișoara nu a avut nevoie de invitații suplimentare.

În repriza a doua din Meciul 2, Leii din Banat au dominat adversarul din punct de vedere fizic și au expus problemele de la interior ale CSM-ului pentru a se impune atât la recuperări cât și din punct de vedere al reușitelor de sub coș.

Seria dintre BC Timișoara și CSM București, pe lângă duelul atractiv al celor doi antrenori, respectiv al concepției de joc a celor două echipe, marcată în mod evident de absența lui Virgil Căruțașu, un jucător emblematic pentru tot baschetul românesc nu doar din punct de vedere al echipei la care este legitimat, are parte de o confruntare directă care trebuie să ne bucure.

Este vorba despre duelul direct dintre Dominique Archie și Garry Gallimore. E mult mai mult decât o relație unu la unu sau dorința celor doi de a dovedi că sunt mai grozavi decât adversarul direct.

Cei doi prestează un baschet de care România nu prea a avut parte în ultimii ani. Am întâlnit o mulțime de jucători care știu să profite de anumite aspecte din baschetul românesc. Găsim o grămadă de baschetbaliști foarte dotați din punct de vedere fizic sau alții care se remarcă prin aruncare, ori unii care știu să se lupte, să fie utili prin determinare, implicare. Nu mai vorbim despre unii care vin în România doar să arunce mingea la coș. Lipsesc la antrenamente și habar nu au să se apere sau să distribuie o pasă cu pâmântul. Ce să mai zicem despre capacitatea unora de a controla ritmul. De a forța un joc accelerat, un contraatac, o acțiune individuală în forță sau un joc colectiv mai ponderat nu are rost să mai vorbim.

Archie și Gallimore sunt doi dintre jucătorii care, aflați la primul sezon în Divizia A, îmbină mai multe calități. Când ne uităm la ei prima dată observăm fizicul impresionant. De care se folosesc ori de câte ori au nevoie. Dacă aprofundăm puțin problema ajungem la concluzia că fiecare dintre ei are suficiente calități de alt gen. În primul rând sunt jucători foarte serioși. Abordează pregătirea unui meci cu atitudinea potrivită, dau dovadă de respect față de colegi și adversari. Nu au avut probleme cu antrenorii din punct de vedere al atitudinii, al disciplinei de orice fel sau al modului în care se pregătesc ori înțeleg baschetul. Și nici nu vor avea. Pentru că ei fac parte din categoria jucătorilor inteligenți. Chiar dacă dispun de calități fizice și atletice superioare majorității jucătorilor din România. Sigur că sunt și ei oameni și comit erori. Unele mai mari, altele mai puțin evidente.

După un astfel de sezon am ajuns la concluzia că mi-aș dori ca jucători precum aceștia să fie dați drept exemplu. Dacă s-ar putea să dăm o lege ca fiecare echipă din Divizia A să aibă în componență un Archie sau Gallimore aș insista să o punem în aplicare. Ei sunt un etalon și ar trebui ca antrenorii de juniori din țara noastră, care se duc cu micuții baschetbaliști la meciuri să îi dea drept exemplu pe cei doi. Și să le explice piticilor că oamenii aștia s-au pregătit exemplar atât din punct de vedere fizic cât și tactic. Și că ei își folosesc capul înainte de a pune în aplicare acel fizic deosebit.

Sunt o mană cerească din punct de vedere defensiv. Amândoi. Archie s-a apărat, datorită sistemului defensiv implementat de Timișoara, pe rând la Gallimore, Martinic, Fometescu sau Bosnjak. În schimb, Gallimore a fost împerechiat pe relația om la om cu Archie, Cuic respectiv Siriscevic, având de-a face și cu adversarii mai puternici în momentul în care a fost dispusă apărarea în sistem zonă ce a implicat apariția lui Garry în partea dreapta jos, pentru a strânge angajările în spațiul de trei secunde ori a stopa pătrunderile individuale.

Îmi doresc să avem parte de mai mulți jucători români, dacă e posibil tineri, în teren pentru echipele din Divizia A masculin. Dar pentru ca acest lucru să se poată întâmpla este nevoie ca ei să fie înconjurați de jucători de la care tinerii români să poată învăța. Gallimore și Archie au atitudinea potrivită. Au respect față de joc, colegi și adversar.

Recomand cu încredere, celor care au posibilitatea, să viziteze Arena de Baschet în cursul zilelor de miercuri (18.04) și joi (19.04) pentru a se lămuri despre ce vorbesc.

Un aspect deranjează în mod evident în duelul celor doi. Deși nici Gallimore și nici Archie nu au nici cea mai mică vină. Nu are rost să despicăm firul în patru pe parte de arbitraj. Dar când se fluieră pe faze succesive fault ofensiv la duelul direct atât de atrăgător dintre Archie și Gallimore te cam revolți. Poate cavalerii fluierului vor dori să revadă cele două faze despre care vorbesc pentru a se edifica și a nu repeta aceleași erori. Pentru că ambele au fost greșeli evidente de arbitraj. Cu tot respectul pentru munca lor extrem de delicată și pe care sunt sigur că nu mulți își doresc să o desfășoare. E posibil că arbitrii noștri să nu fie obișnuiți cu dueluri atât de fizice în Divizia A. Deși unii dintre ei ar trebui să se obișnuiască din moment ce arbitrează la nivel internațional. Acolo unde jucători de acest calibru sunt mult mai frecvent întâlniți.

Asta în condițiile în care o bună parte dintre arbitri sunt foarte deciși să fluiere sau să cântărească cu aceeași măsură un duel cinstit și corect, dar foarte fizic între Gallimore și Archie respectiv o ciupeală, o milogeală sau o șmecherie devenită regulă pentru o foarte importantă și semnificativă parte a jucătorilor din Divizia A.

După primele două meciuri din playoff statisticile celor doi în duelul direct pe care aceștia îl poartă sunt următoarele:

Statistica confirmă faptul că Gallimore este jucătorul mai activ, mai prezent în joc și care domină mai mult mingea. Acest lucru se datorează în special problemelor din efectivul echipei bucureștene. Pe de altă parte e foarte probabil ca rolul jamaicano-canadianului în angrenajul CSM-ului să fie mai important sau mai vizibil în joc și totodată din punct de vedere statistic spre deosebire de ceea ce Archie produce pentru Timișoara. Însă, Dominique este un jucător care se caracterizează prin disciplină, atât din punct de vedere tactic cât și al atitudinii. Are capacitatea de a se transforma într-un om mult mai vocal pentru Timișoara sau poate fi discret și la fel de util. Gallimore este obligat să forțeze anumite situații și are un rol deosebit de dificil. El începe meciul pe poziția 2, dar în majoritatea meciurilor el urcă pe poziția 3 și chiar 4 în funcție de nevoie și necesități. Nu a fost ultima dată când CSM-ul a avut nevoie de prezența lui Garry în spațiul de trei secunde pe faza defensivă.

Cam așa se joacă în Europa.

Foto: www.fortaviola.ro