Poziția 4. Extrema de forță. Un post extrem de important în baschetul modern. Fie că vorbim despre liga profesionistă nord-americană, de Euroligă sau o întrecere internațională. Jucătorii care activează pe acest post sunt esențiali în baschetul actual.

Divizia A masculin dispune de o serie de jucători impresionanți și foarte valoroși pentru nivelul general existent la noi. Parcurgând lista jucătorilor care activează pe acest post putem ajunge la concluzia că acesta este postul principal și esențial în succesul formațiilor prim divizionare.

Cele opt echipe rămase în competiție dispun de următorii jucători pentru acest post: Ivan Ivanovic, Titus Nicoară, Bogdan Popescu, Vladimir Mijovic, Milos Pesic, Cătălin Burlacu, Drasko Albijanic, Virgil Căruțașu, Liviu Dumitru, Flavius Lăpuște, Viorel Mocanu.

Alți jucători pot apărea pe această poziție pe anumite sisteme de joc sau din diferite rațiuni de natură tactică. Unii dintre ei petrec câteva minute în acest post sau joacă doar câteva faze pe poziția 4. Ei sunt: Robert Sarovic, Dominique Archie, Zoran Krstanovic, Mihai Silvășan, Milos Markovic, Erik Rhinehart. De asemenea, jucători ca Garry Gallimore respectiv Louis Darby, departe de a fi jucători clasici de această poziție, au avut câteva momente, în special pe un sistem colectiv și cu precădere pe faza defensivă în care au jucat poziția 4.

Ce implică jocul pe poziția 4 în baschetul din anul 2012? Este o consecință a jocului inteligent. A baschetului gândit. Echipele care dispun de un registru tactic bine pus la punct și lucrat la antrenament sunt cele care folosesc cu precădere jucătorul de pe poziția 4.

Pentru a avea succes în jocul cu poziția 4 pe faza ofensivă este nevoie ca respectivul jucător să dispună de anumite calități. O parte dintre jucătorii enumerați execută excelent scheme de genul pick and pop. Aceasta se joacă de regulă între omul cu mingea, care de cele mai multe ori este poziția 1, respectiv extrema de forță. Omul nostru vine să facă un blocaj la omul care apără jucătorul cu mingea. După ce acesta a trecut prin blocaj, jucătorul de pe poziția 4 se retrage și inevitabil se eliberează de adversarul direct. Astfel, poziția 4 se află în situație evidentă de superioritate în relația unu la unu cu poziția 1.

Pick and pop se execută cu jucători inteligenți care combină această calitate cu aruncarea de la distanță. Jucătorii care execută cel mai bine și mai des acest gen de acțiune sunt Burlacu, Pesic, Mijovic. Fără însă să îi neglijăm pe alții. Există destui care fac acest lucru.

Se poate juca și pick and roll, care se execută în mod similar, cu precizarea că jucătorul care vine la blocaj, adică poziția 4, se întoarce spre coș, nu se îndepărtează de el. Aici intervin alte calități, precum mobilitatea, reacția, tehnica, forța. Depinde de situație. Fără îndoială această schemă este executată spre perfecție de Bogdan Popescu. Jucător despre care putem spune că a făcut sezonul vieții în Divizia A din combinațiile cu Zlatko Jovanovic. Și aici găsim exemple suficiente.

Acestea sunt cel mai des întâlnite combinații sau scheme simple la meciurile de baschet din țara noastră. Situațiile diferă de la caz la caz, existând echipe care forțează jocul la interior, altele joacă cu patru oameni pe semicerc, dar și formații care încearcă să folosească un arsenal ofensiv diversificat care poate oferi mai multe opțiuni pentru a contracara același tip de apărare. De asemenea, au fost cazuri, motivele nu constituie un subiect de această dată, în care anumite echipe nu au folosit jucători pe poziția 4. Dar în general acele echipe nu au forță la recuperare ori sunt expuse în alte zone ale terenului.

Cert este că există jucători ce dispun de calități radical diferite pe poziția 4 în Divizia A.

Ivan Ivanovic este un 4 clasic. Combinația perfectă de inteligență și fizic. Se deplasează excelent pe teren, înțelege situațiile de superioare și a avut foarte multe meciuri în care și-a sacrificat jocul și statistica individuală pentru binele echipei. El nu a avut parte întotdeauna de o atitudine potrivită din partea colegilor săi, motiv pentru ca și contribuția sa a trecut neobservată.

Bogdan Popescu este o forță a naturii și trăiește din jocul la interior. Se descurcă formidabil în spațiul de trei secunde ajungând de multe ori să fie un 5 clasic. Chiar dacă talia nu îl recomandă. Dispune de plasament, joc de picioare și o forță incredibilă. Desigur și inteligență pe măsură.

Vladimir Mijovic este un fin pasator, iar datorită acestui aspect este extrem de greu de apărat. Are mână de la distanță, tehnică și capacitate de pătrundere, respectiv un joc foarte bun în spațiul de trei secunde. Nu este un recuperator pe măsură și predispus la anumite greșeli în anumite situații pe faza de construcție. Este capabil să marcheze mult în intervale scurte de timp.

Pe de altă parte avem jucători de calibrul lui Virgil Căruțașu. O specie rară. Un fin organizator al jocului colectiv. El dispune de inteligență ieșită din comun pentru Divizia A. De asemenea, aportul său în echipele pentru care a jucat a trecut mai mereu neobservat sau prea puțin apreciat la adevărata valoare atunci când vorbim despre faza ofensivă. Căruțașu este un manual, o lecție deschisă de baschet corect, inteligent și elegant. Un baschetbalist clasic. O categorie pe cale de dispariție chiar și la un nivel mai înalt.

Cătălin Burlacu este întruchiparea unui 4 modern. O mână incredibilă și inteligență pe măsură. Probabil cel mai bun marcator dintre jucătorii de poziția 4 în Divizia A dacă vorbim despre procedee. Atât ca și precizie cât și corectidudine a execuției. Ca să nu vorbim de pase, blocaje, angajament, apărare. Le are pe toate. Posibil cel mai complet jucător pe poziția 4 în Divizia A.

Milos Pesic este probabil principalul creator al echipei sale. Sârbul a schimbat foarte mult jocul prestat de formația la care evoluează. Nu marchează constant deși are momente în care insistă, dar este un creator de calibru la nivel de Divizia A. Probabil principalul artizan al sezonului excelent pe care îl parcurge Sasha Topcov. Jucător care se alimentează din combinațiile cu Pesic. Jocul între pozițiile 4-5 al lui CSM Oradea, atunci când cei doi jucători menționați în acest paragraf se află pe teren, este de urmărit.

Titus Nicoară este un jucător atipic pentru această poziție. Probabil cel mai limitat din punct de vedere al procedeelor pe un joc colectiv organizat. El are apariții geniale în spațiul de trei secunde datorită cărora se apropie foarte mult de un 5. Nu are un aport ieșit din comun la partea de creație. Fiind foarte tânăr și având un fizic lucrat, Titus este la ora actuală cel mai bun recuperator în această poziție la noi în țară.

De asemenea, nu trebuie să uităm aportul lui Liviu Dumitru, Viorel Mocanu și Flavius Lăpuște. Trei dintre veteranii Diviziei A. Primul poate juca poziția 3 și are probleme de natură fizică în duelurile cu un jucător mai puternic din punct de vedere fizic. Are mână excelentă și poate fi util pe perioade limitate de joc.

Mocanu are capacitatea de a înscrie de la distanță și se remarcă printr-un aport deosebit pe faza defensivă. Ajută foarte mult în apărarea zonă, fiind greu de bătut în relația unu la unu.

Lăpuște este o altă combinație de utilitate pe ambele faze ale jocului. Predispus la greșeli personale, el dispune de minute limitate, dar intense și în cadrul cărora poate fi foarte util.

Important de notat este faptul că pe această poziție majoritatea jucătorilor excelează pe faza defensivă. Fie că vorbim despre una om la om sau una zonă. Spre deosebire de alte posturi, în special pozițiile mai mici, un 4 este solicitat în permanență. Atât în atac cât și în apărare. Din punct de vedere defensiv există jucători care se apără ca la carte. Iarăși cel mai bun exemplu în acest sens este Virgil Căruțașu. Dar avem și jucători din altă categorie. Care joacă mai mereu la limita regulamentului, adică foarte agresiv și care își folosesc avantajul taliei și brațelor lungi pentru a pune în dificultate adversarii mai scunzi după un blocaj sau o schemă ce a implicat schimbări de oameni în apărare.

Un alt aspect pe care mulți cei care urmăresc jocul de baschet uită să-l observe este jocul celor patru oameni care nu au mingea. Poziționarea, deplasarea, blocajele simple sau succesive, organizarea jocului unei echipe sunt atribuțiuni pe care mulți dintre jucătorii discutați aici le au și le duc la bun sfârșit. Vorbim despre niște jucători care nu excelează prin faptul că marchează sau că apar atât de des la finalizare, dar prin munca lor eliberează oamenii a căror principală calitate este finalizarea. Creează culoare, fac blocaje, pasează inteligent, coordonează sau se implică vocal. Jucători ca Burlacu, Ivanovic, Pesic sau Căruțașu sunt principalii organizatori ai jocului pe care echipele la care evoluează îl etalează. Și interesant e că enumerând aceste nume ajungem la câteva dintre cele mai atractive echipe din punct de vedere al jocului colectiv. Chiar dacă nu e neapărat un reper sau o regulă să afirmi că echipa care dispune de un 4 foarte bun pe construcție este excelentă sau perfectă din punct de vedere al execuției ofensive (nu neapărat din punct de vedere al finalizării).

Iar la cum s-a desfășurat acest sezon aș risca să afirm că titlul ar putea fi decis pe modul în care jucătorii mai sus enumerați vor presta respectiv de maniera în care vor fi folosiți de către antrenorii lor.

Sunt de părere că pe acest post evoluează câțiva dintre cei mai buni jucători din Divizia A masculin. Sau, folosind o altă exprimare, poziția 4 dispune de cele mai multe valori certe în România. Nu există alt post atât de bine acoperit și de diversificat prin stilul de joc al baschetbaliștilor mai sus enumerați respectiv prin valoarea intrinsecă a jucătorilor discutați.

Cert este că cel puțin pentru cei care înțeleg tactica în jocul de baschet poziția 4 este o încântare. De fapt, sunt antrenori în Divizia A care încep construcția echipei de la extrema de forță.

Foto 1: Frățila Daciana Codruța
Foto 2&3: Andor Marton