Finalul sezonului regulat al ediției 2011/12 în Divizia A masculin vine să confirme faptul că în momentul de față România nu dispune de o întrecere suficient de valoroasă. De la începutul stagiunii actuale, mai mult sau mai puțin, campionatul României a dat anumite semnale că nu este capabil să fie competitiv.

În primul rând acest lucru se datorează numărului exagerat de mare de echipe care alcătuiesc prima divizie. Vorbim despre elita baschetului românesc, nu despre o competiție oarecare. În aceste condiții, în Divizia A ar trebui să participe echipe care dispun de sănătate financiară și care demonstrează seriozitate.

În schimb, campionatul a început cu o echipă adusă pentru a completa numărul dorit, de 16 participante. Era limpede că această formația, Politehnica Iași, nu dispune de bani și implicit de condițiile necesare de a forma un grup competitiv pe prima scenă a baschetului românesc.

În paralel, prima jumătate a sezonului regulat s-a desfășurat cu o echipă care nu și-a onorat obligațiile față de jucătorii contractați. CS Otopeni a jucat în Divizia A așa cum o face o echipă din campionatele de amatori. Jucătorii s-au prezentat la meciuri, antrenamentele nu se desfășurau și astfel, în pofida unui nucleu solid de jucători, echipa ilfoveană nu a fost în stare să fie competitivă în Divizia A. Fără să existe vreo regulă care să oblige echipele participante la campionatul național de a oferi vreo garanție financiară, formația de lângă aeroport a dispărut în plin sezon competițional.

În retur problemele au continuat. Dinamo București a considerat că anumiți jucători și-au bătut joc de numele clubului și fără să existe vreo dovadă clară în acest sens cel mai titrat club din România a decis să le rezilieze contractele tuturor jucătorilor. Problema este că în aceste condiții conducătorii clubului din capitală își bat joc de tradiția acestei echipe dar și de cei câțiva jucători tineri de perspectivă pe care îi are la dispoziție.

Ultimele etape disputate în sezonul regulat au venit să confirme situația deloc roză a baschetului românesc. Avem într-adevăr un campionat echilibrat, dar acesta se datorează unei sume de motive care nu fac cinste neapărat sportului cu mingea la coș din țara noastră. Unele echipe au făcut economii în prima parte, altele au avut parte de accidentări și nu au izbutit să le suplinească, în vreme ce unii s-au confruntat cu probleme interne grave. Acestea sunt principalele motive pentru care după 27 de etape avem echilibrul din clasament. Mai puțin se datorează echilibrului real dintre echipe și cu atât mai puțin a valorii acestui campionat.

Acesta este crudul adevăr. Cum să poți avea un campionat puternic pe baza celor mai sus amintite? E imposibil.

Însă există anumite lucruri pe care Federația Română de Baschet, organizatorul Diviziei A, poate să le facă pentru a omogeniza și totodată ridica nivelul campionatului.

Aici aș vrea să evidențiez problema sistemului competițional. După cum probabil ați observat, multe echipe nu se mai întrebuințează atât de serios, sau chiar renunță la câțiva jucători, din moment ce sunt sigure de faptul că nu mai pot conta în lupta pentru playoff și se asigură că vor evita retrogradarea.

Pentru a dinamiza puțin întrecerea forurile abilitate din anumite țări, precum Polonia sau Cehia, au umblat la sistemul competițional. Iată care este situația în aceste țări:

Polonia (vorbim despre o țară cu populație mai mare decât a României)
- prima parte a sezonului aliniază la start 13 echipe și se joacă în sistemul fiecare cu fiecare în dublă manșă
- primele cinci clasate, alături de Asseco Prokom Gdynia (angrenată în Liga VTB) joacă în faza a doua a competiției, iar echipele situate pe locurile 6-13 se confruntă între ele în aceeași manieră, fiecare cu fiecare în dublă manșă
- cele cinci plus Asseco Prokom stabilesc ordinea primelor șase poziții în playoff și garantează mai multe confruntări directe de nivel ridicat, iar primele două clasate în turneul 6-13 completează tabloul playoff-ului

Cehia
- prima parte a sezonului aliniază la start 14 echipe și se joacă în sistemul fiecare cu fiecare în dublă manșă
- primele șase clasate la capătul primei faze continuă în faza a doua din sezonul regulat, iar echipele situate pe pozițiile 7-14 se confruntă între ele în manieră similară, adică fiecare cu fiecare în dublă manșă
- cele șase stabilesc ordinea primelor șase poziții în playoff, iar primele două clasate în turneul 7-14 completează tabloul playoff-ului

Aici se impune să precizăm că ambele țări dispun de o ligă profesionistă. Nu se ridică la nivelul celor mai puternice din Europa, dar există sănătate financiară. Și acest lucru contează foarte mult. Echipele care nu au bani și nu pot garanta că pot duce un sezon la bun sfârșit nu pot lua startul. Deocamdată, baschetul românesc încearcă să aibă statut profesionist. Dar statut profesionist și ligă profesionistă sunt două noțiuni complet diferite.

Rezultă, așadar, mai multe meciuri între echipele puternice ale campionatului. Putem să ne imaginăm ce bine sună patru confruntări directe în sezonul regulat între formații precum Ploiești, Cluj, Timișoara, Mediaș, Mureș și așa mai departe. În afara nivelului ridicat al confruntărilor directe de acest gen ar exista o miză foarte ridicată de la bun început cu privire la ocuparea unei poziții între primele șase. Avem exemplul din acest an al lui CSU Ploiești. Cu un astfel de sistem competițional sunt sigur că Asesoftul nu și-ar fi permis o primă parte a sezonului atât de proastă.

În plus, echipele din jumătatea a doua a ligii ar avea o oarecare motivație de a se lupta pentru un loc în playoff. De asemenea, formațiile de genul locurilor 8-11 ar avea șansa de a câștiga mai multe meciuri. S-ar obișnui cu gândul că au șanse de a câștiga meciuri și ar avansa în playoff mult mai bine din punct de vedere mental.

Însă, chiar și pentru a realiza o astfel de competiție sunt de părere că este mult prea mare numărul de 16 echipe participante. Nu ar fi absolut nicio problemă dacă toate 16 ar avea putere financiară de a se menține competitive un sezon întreg și să nu joace doar cu juniori sau să se retragă în plin sezon competițional. Nu avem nevoie de echipe la grămadă. Mai ales atunci când declarăm sus și tare că vrem performanță (calificări la EuroBasket și alte asemenea).

O astfel de măsură ar rezolva o neînsemnată parte a problemelor baschetului românesc. Dar sunt șanse ca nivelul calitativ și spectacular al Diviziei A să crească dacă vor fi mai multe meciuri între echipele puternice ale campionatului.