Unul dintre jucătorii cei mai periculoşi din punct de vedere ofensiv în actuala ediţie a Diviziei A la baschet masculin este indiscutabil Silviu Lupusavei. Fundaşul echipei CSM Oradea este temut chiar şi de către cele mai puternice defensive din campionat.

Sportivul în vârstă de 31 ani este, de câţiva ani deja, considerat pe bună dreptate unul dintre cei mai fini ţintaşi în ţara noastră. Acest lucru l-a demonstrat la Râmnicu-Vâlcea, Timişoara, Târgu-Jiu şi Craiova. Înainte de a ajunge la Oradea, Silviu a fost tratat drept un jucător periculos pentru aruncarea de trei puncte. Însă fie a făcut parte dintr-o echipă fără pretenţii în faţa marilor puteri ale baschetului nostru, fie rolul său a fost prea puţin semnificativ astfel încât arma sa principală să fie vizibilă ori să conteze foarte mult într-un meci.

În vara anului 2011, Lupusavei a fost reunit cu Cristian Achim. Cei doi au colaborat la Râmnicu-Vâlcea, acolo unde fundaşul de 1.81 metri a izbutit câteva performanţe memorabile. Faptul că a semnat cu CSM Oradea s-a dovedit un plus deosebit pentru cariera sportivă a lui Silviu. În același timp, bihorenii au beneficiat din plin de aruncările acestui jucător.

El este într-o formă fizică de care nu a dispus în trecut indiferent cine i-a fost antrenor. Acest lucru este vizibil, dacă urmăriţi cu atenţie jocul său şi al echipei sale. Pe faza ofensivă Lupusavei face risipă extraordinară de efort deplasându-se în permanenţă pentru a se elibera de adversar în aşa fel încât aruncarea să aibă mai multe şanse de reuşită. Însă, Silviu, spre deosebire de mulţi jucători mult mai bine cotaţi pentru fizic ori datorită altor calităţi de care dispun, este acel jucător capabil să puncteze împotriva opoziţiei adversarului. Împotriva oricărei defensive. Chiar și a celor solide și recunoscute ca fiind eficiente.

Asta nu înseamnă că el nu poate fi apărat. Sunt suficiente exemple în care Lupusavei a fost încetinit de apărarea aglomerată ori suficient de inteligentă a adversarului, însă aruncările sale sunt întotdeauna un pericol pentru coşul advers. Este acel jucător de care trebuie să ții cont în orice moment al jocului. Dacă pretinzi să fii un antrenor serios știi că trebuie să îl tratezi și totodată aperi cu maxim de atenție. În calitate de apărător nu poţi să spui că ai scăpat cu faţa curată după o aruncare a lui Silviu decât în momentul în care mingea iese din inel.

Stilul de aruncare al lui Silviu nu este recomandat tinerilor care doresc să joace baschet şi să devină oameni retubabili pe faza ofensivă. Nu vreau să fiu înţeles greşit. La încălzire ori antrenament Lupusavei execută extrem de corect aruncările. Însă modul în care îşi lansează bombele atunci când este contestat nu poate fi recomandat de niciun antrenor. Asta chiar şi în condiţiile în care Lupusavei are, aproape în fiecare meci, reuşite de acest gen. De cele mai multe ori, când apărarea moare cu el de gât, Lupusavei aruncă mingea mult din partea dreaptă (aceasta fiind mâna sa de aruncare). Estetica are de suferit și mă gândesc că și precizia, dar au fost câteva exemple, cele mai evidente în meciul de la Mediaș, dar nu numai, când această aruncare a intrat. Iar atunci când lucrezi la acest procedeu și precum putem vedea această aruncare îi intră nu putem vorbi despre întâmplare.

În momentul de faţă Lupusavei trece printr-o perioadă normală pentru el. Are 13 coşuri de trei puncte marcate în retur, împotriva unor adversari pentru Sibiu, Ploieşti, CSM Bucureşti şi Cluj. Iar procentajul său în această perioadă este de 56% la acest procedeu.

Pe parcursul stagiunii 2011/12, în roşu şi albastru, Lupusavei are un total de 52 de reuşite din spatele semicercului pe parcursul celor 19 meciuri jucate în Divizia A. El a efectuat un număr de 100 aruncări de la distanţă. Rezultă, aşadar, un procentaj de 52%. Ceea ce este extraordinar! Are 11 meciuri în care a înscris cel puţin de trei ori de la distanţă în sezonul regulat al actualei ediţii de campionat, şase dintre acestea fiind consemnate în ultimele sale şase meciuri jucate.

Având un asemenea procentaj ne întrebăm de ce nu aruncă mai mult, mai des. Nu o face pentru că în echipa orădeană finalizarea vine de regulă la capătul unor acţiuni colective. Desigur sunt şi excepţii, deşi în cazul lui CSM Oradea acțiunile individuale sunt rarisime şi de regulă se întâmplă ca ele să vină întrucât timpul de atac se află pe punctul de a expira. În orice caz, sunt de părere că numărul de aruncări pe care Lupusavei le execută este suficient şi reflectă foarte bine utilitatea sa în jocul echipei orădene. Asta însă nu mă împiedică să sper că el va continua să fie la fel de constant din punct de vedere al aruncărilor şi de ce nu să fiu contrazis pentru a ne demonstra că poate fi la fel de precis şi dacă aruncă mai mult în mod constant.

Pe de altă parte, Silviu Lupusavei are contestatarii săi. Toată lumea îi are. În cazul fundaşului echipei orădene reproşurile se referă la faptul că e un jucător mediocru din punct de vedere defensiv şi nu marchează pe pătrundere, motiv pentru care jocul său devine previzibil și implicit mai ușor, pe hârtie, de contracarat. De asemenea, în pofida faptului că evoluează pe posturile 1 şi 2, el nu are multe sarcini în jocul de construcţie. Şi foarte probabil aceste lucruri sunt reale, chiar dacă pe parcursul acestui sezon din punct de vedere defensiv au fost câteva momente în care Silviu a fost util. S-a agitat, a luptat pentru poziţie sau minge. Dar la modul general în România nu există mulţi jucători compleţi şi foarte buni pe mai multe aspecte.

Lupusavei este un jucător extrem de bun la aruncări şi acest lucru se vede. Nu îi tremură mâna niciodată, acesta fiind motivul pentru care a fost adus la Oradea. Când ratează o face pentru că este contestat sau pentru că a greşit ţinta aşa cum i se întâmplă oricui. Nu există jucător care să arunce perfect toată ziua în fiecare meci.

În plus, reamintesc ceea ce am subliniat la finalul turului: Silviu Lupusavei are 0.6 posesii pierdute în 21.3 minute pe meci. Desigur această statistică se leagă şi de faptul că el nu domină mingea aşa cum o face un fundaş clasic. Rolul său este cu totul altul şi nu are prea multă legătură cu condusul mingii ori cu cel al organizării acţiunilor ofensive. El se îngrijeşte de partea de finalizare. În cele mai multe cazuri o face de la distanţă. Dar o face foarte bine. Până la urmă câţi jucători au peste 50% la aruncările de trei puncte şi efectuează, în medie, peste cinci aruncări de trei puncte pe meci în sezonul 2011/12?

Puteţi să căutaţi individual, dar dacă mă credeţi pe cuvânt vă spun eu. Doar patru: Craig Moore, de la Gaz Metan Mediaş; Steve Ross, de la SCM U Craiova; Sime Spralja, de la BC Timişoara (a jucat doar trei meciuri în acest sezon de Divizia A) respectiv Porter Troupe, de la Energia Rovinari (a jucat doar 4 meciuri în acest sezon de Divizia A).

Foto 1: Răzvan Chiriac
Foto 2: Radu Roşca (www.staychill.net)