În aceste zile, la Cluj-Napoca, se desfășoară Sports Festival, un festival dedicat sportului, în cadrul căruia copiii au șansa de a fi inițiați în peste 25 de sporturi și de a-și da seama care este sportul care li se potrivește.

De asemenea, în cadrul Sports Festival, se desfășoară Sports Talks, o serie de interviuri cu personalități marcante ale sportului românesc și nu numai. Au participat, de-a lungul primelor trei zile, Elisabeta Lipă, Mihai Covaliu, Gheorghe Popescu, Ana Bogdan, Camelia Potec și mulți alții.

Printre ei s-a regăsit și Ștefan Odea, scouter-ul lui U-BT Cluj-Napoca din această stagiune, care a avut o prezentare plină de pasiune despre meseria pe care o practică și despre importanța matematicii în sport.

„În Europa nu este bine definit ca scouter ce fac eu sau ce fac alții. Mai popular este termenul din America, iar acolo scouterii merg și caută jucători, ca în filmul Hustle cu Adam Sandler. În schimb, în Europa, când auzi de un scouter, e vorba de video scout și advanced scout. Adică o persoană care se ocupă de analiza video și statistică și de pregătirea tactică a meciurilor. E cineva care merge foarte profund în analiza echipelor adverse și în analiza propriului joc. Deci, practic, eu nu m-am ocupat foarte mult de partea de talent scout. În acest sezon, în februarie, am început un mic departament de scouting la noi la U, împreună cu doi voluntari. I-am introdus în acest domeniu și am început să ne uităm la un big data de 7000-8000 de jucători din Europa și din lume. Chiar ieri am trimis clubului o listă cu aproximativ 100 de jucători”, a explicat tânărul scouter al lui U-BT.

Odea și-a început cariera la CS Dinamo București, apoi a lucrat la FC Argeș Basketball și, în vara anului 2022, a fost cooptat în staff-ul lui Mihai Silvășan:

„M-am lăsat de baschet la 18 ani și apoi Ionuț Bâscoveanu, antrenorul care era atunci, mi-a dat oportunitatea de a veni în staff-ul lui ca scouter. M-a chemat, m-a învățat partea asta și atunci am tăiat primele video-uri. Apoi, după primul an de facultate, am început să folosesc și matematica în baschet. Eu eram atras de matematică de când eram copil. Bunica mea a fost profesoară și, când mergeam cu ea cu mașina, cam tot timpul o rugam să îmi dea probleme de matematică.”

Iată cum arată pregătirea pe care o face Ștefan Odea pentru fiecare joc din EuroCup:

„În primul rând, nu mă apuc de video până nu analizez următorul adversar după statistici. Primul lucru pe care îl fac e să urmăresc trenduri pe care le are echipa din statistici avansate. Mă uit la puncte forte, puncte cheie și puncte mai slabe și fac câteva observații. Evident, analizez atât jocul colectiv al echipei, cât și jocul individual. După aceea, trec la video și încep să fac o corelare între video și statistici. De-obicei ele merg împreună. Dacă se întâmplă ceva în statistici, îți dai seama din video de ce s-a întâmplat. Dacă jucăm cu o echipă din EuroCup, mă uit la patru, cinci, uneori chiar și șase meciuri, fiindcă acolo e un joc complex, cu foarte multe scheme de joc. Deci fac această analiză și, la final, îi trimit antrenorului un „scouting report”, iar el ia deciziile pentru pregătirea tactică. Ce mai fac este și să „fur” toate schemele pe care le au adversarii, atât în atac, cât și în apărare, pentru ca apoi Silvă, în meci, să știe cum să contracareze schemele acestora.”

Rugat de Cristian Mîndru, moderatorul discuției, să estimeze cam ce procent din informațiile pe care le oferă sunt luate în calcul de Mihai Silvășan, Ștefan Odea a spus următoarele:

„Nu sunt în stare să răspund pentru că nu sunt deseori cu el. Eu îi dau tot acest raport și el alege punctele importante. Uneori să zicem că și exagerez, mă duc mai profund și el, fiind fost jucător, nu vrea să mergem atât de mult în date. Zice că jucătorii se vor pierde în date și nu vor mai alerga. E o vorbă „less is more” sau „de prea multe cuvinte nu mai aleargă picioarele”. Însă nu este un antrenor de modă veche. Are doar 38 de ani, e tânăr și deschis la orice idee pe care o avem noi, cei din staff. Se uită tot timpul la lucruri noi, la baschetul modern, să afle ce se întâmplă în Europa sau în NBA.”

Chiar dacă are doar 23 de ani, Ștefan nu se simte intimidat sau copleșit de vârsta pe care o are, fiind conștient de rolul pe care îl are și de experiența pe care a acumulat-o în timp. A absolvit Facultatea de Matematică și Informatică din cadrul Universității din București și anul acesta a terminat și masterul de „Probabilități și Statistică în Finanțe și Științe”, alegând ca subiect de dizertație analiza predictivă în sport.

„Aș vrea să merg în continuare pe o combinație între cele două. Îmi place atât sportul, cât și matematica, deși mi se pare că, în Europa, nu este așa mare deschidere față de utilizarea matematicii în sport. De exemplu, în NBA sau NCAA, fiecare formație are câte doi, trei matematicieni. Se numesc „data scientist” și analizează, din punct de vedere matematic, cam tot ce se întâmplă. În Europa, e dezvoltat acest domeniu în fotbal, dar eu sper să urcăm și în baschet la un nivel de genul. De exemplu, în America este un software, Second Spectrum, care te ajută să iei decizii. Alegi un jucător, să zicem că Damian Lillard, și apeși pe finalizările din dribling, iar software-ul îți spune de câte ori a finalizat pe stânga, de câte ori a finalizat pe dreapta, de câte ori era apărătorul aproape, de câte ori a fost un anumit tip de apărare.”

Evident, uneori, predicțiile și analizele sale nu se confirmă, însă Ștefan Odea nu pune acest lucru pe seama matematicii, ci pe seama unor factori, unor variabile confundate care au dus analiza într-o direcție greșită:

„Trebuie să înveți din greșeli. După ce faci o greșeală, trebuie să vezi de ce ai făcut-o. Asta este important. Poate că nu ai analizat cât trebuie, poate că te-ai uitat doar la ultimii doi ani și trebuia să te uiți la ultimii zece ani. Pot fi niște factori care să schimbe totul. Nu trebuie să ne uităm doar la statisticile tradiționale, ci trebuie să mergem mai profund. Pentru mine, succesul nu este rezultatul final. Uneori, norocul sau ghinionul îți strică treaba. Totuși, pentru mine, succesul e să creștem zi de zi și să observ un progres atunci când fac câte un raport periodic.”

Scouter-ul clujenilor a dat mai multe exemple legate de ce înseamnă statistici avansate. De exemplu, atunci când se uită la procentajul aruncărilor din acțiune, el face diferența între aruncările de două puncte și cele de trei puncte și se bazează pe un procentaj ajustat, în care aruncarea de la distanță este mai valoroasă decât cea din interiorul semicercului. De asemenea, atunci când compară numărul recuperărilor ofensive al unor formații se uită și la câte aruncări au fost ratate de fiecare echipă și astfel, împărțind numărul recuperărilor ofensive la cel al oportunităților de a recupera, obține niște procentaje care oferă o imagine de ansamblu mai profundă.

„Eu îmi doresc să fiu, la un moment dat, directorul sportiv al unei echipe și să pregătesc loturile, să fac transferurile și să văd cât de bine merge echipa”, a mărturisit Ștefan, în cadrul Sports Talks. „Aș vrea să îmi fac meseria ca un manager, nu ca un scouter. Această treabă se poate face și după statistici așa cum e în Moneyball, de exemplu. Sau cum fac Brentford și Brighton în Premier League. Se uită și la video și la statistici, însă se bazează mai mult pe statistică.”

Alte subiecte abordate au fost legate de importanța constanței în joc și de necesitatea de a nu lua decizii după un meci în care vezi un jucător care îți fură ochii. Sunt anumite contexte în care acești jucători „spark” pot fi utili și altele în care nu ajută deloc. De asemenea, sunt anumiți baschetbaliști numiți „black swans”, în cazul cărora se observă o diferență foarte mare în jocul echipei atunci când aceștia sunt pe teren și atunci când aceștia stau pe bancă. În plus, contează foarte mult și modul în care sportivii sunt utilizați de către antrenor:

„Acum vreo doi, trei ani, la Pitești, ne-am uitat la un conducător de joc finlandez pe care am vrut să îl aducem (n.r. Ilari Seppala). El jucase în ultimii doi ani la aceeași echipă din liga secundă a Franței și, în primul an, fusese foarte eficient și avea procentaje bune ale aruncărilor, însă în al doilea an a fost ineficient. Când am făcut o analiză de clustering, am observat că, în primul an, avea foarte mult mingea și era lăsat să creeze. În schimb, în anul al doilea, era folosit fără minge, mai mult pe pozițiile 2, 3. Prin urmare, concluzia mea a fost că îl recomand să vină la club dacă îl vom utiliza pe pozițiile 1, 2, dacă va juca pe rolul în care a fost eficient.”

Nu în ultimul rând, Ștefan Odea a vorbit și despre echilibrul dintre matematică și psihologie și despre cum se îmbină aceste domenii la U-BT Cluj-Napoca:

„Mie nu îmi place foarte mult antrenoratul, partea de planificare, de antrenament și de psihologie. Nu mi-ar plăcea să trebuiască să vorbesc mereu cu jucătorii, să îi iau deoparte și să văd care e situația. Silvă se bazează foarte mult pe partea asta de psihic, își dorește ca echipa să fie un tot unitar. Uneori refuză anumiți jucători deoarece crede că nu se vor plia pe stilul lui de joc sau pe psihologia lui. Chiar înainte îi spuneam despre un jucător că nu cred că echipa noastră ar accepta un astfel de baschetbalist. Noi avem o echipă foarte combinativă, cu un joc de echipă, în care nu își are locul o individualitate foarte bună. Trebuie ca toți jucătorii să vadă jocul și să dea drumul la minge și oricine poate arunca la finalul unui atac. De aceea, încercăm, așa cum ai spus tu, să facem anumite modele predictive în care punem laolaltă cinci jucători să vedem cum ar funcționa împreună. Aici, la Cluj, lucrăm cu un big data, e un număr mult mai mare de jucători pe care trebuie să îi analizăm și să îi triem. Trebuie să vedem cine se potrivește cu stilul antrenorului, cu filozofia clubului și cu un stil de viață care să poată fi adoptat în acest oraș.”

Întreaga discuție dintre Ștefan Odea și Cristian Mîndru poate fi urmărită pe canalul de YouTube Sports Festival Romania.

*foto: Facebook – Sports Festival, Manases Sandor/u-bt.basketball