Destinele lui CSU Asesoft Ploiești din anul 2004, an în care a cucerit primul titlu de campioană a României, se leagă de tandemul Cătălin Burlacu - Levente Szijarto.

Succesele, multe la număr, ale prahovenilor sunt datorate contribuției majore a unei sume importante de oameni și acțiuni. Începând cu investiția, fără de care nicio echipă nu poate să câștige nimic, continuând cu deciziile conducerii administrative și completate de cele ale staff-ului tehnic, desăvârșite cu jucătorii și acțiunile acestora în alb-albastru.

Sasha Ocokolic este un jucător emblematic pentru această echipă. Nu mai vorbesc despre realizările unui Darius Hargrove în playoff-ul din 2010 sau contribuțiile lui Virgil Căruțașu pe toată perioada petrecută la Ploiești dar mai cu seamă la jocurile sale din Cupa ULEB. Nu uit de ofensiva lui Bojan Obradovic.

Dragan Petricevic a adus primul titlu, iar Mladen Jojic este antrenorul străin care a cucerit cele mai multe titluri de campion al României alături de o singură echipă.

Dar Burlacu și Szijarto sunt cei mai longevivi jucători din istoria acestui club. În plus, ei sunt români. Desigur nu trebuie să uităm de contribuțiile lui Toni Alexe, Paul Helcioiu, din nou Virgil Căruțașu.

Szijarto a cucerit șase titluri de campion, iar Burlacu a strâns cinci în alb și albastru. Fiecare dintre ei a avut escapade. Primul a îmbrăcat un sezon echipamentul marii rivale U Mobitelco Cluj, iar cel din urmă a jucat câte un sezon în Estonia și Italia.

Cei doi au făcut echipă și la Arad, acolo unde au adus cele două titluri naționale din istoria lui West Petrom. Astfel, orădeanul are opt titluri naționale, iar ieșeanul a strâns șapte!

Amândoi s-au întors pentru a continua șirul succeselor pentru CSU Asesoft Ploiești. Contribuțiile ambilor în alb-albastru sunt cunoscute pentru români. Prima parte a sezonului 2011/12 a fost oarecum diferită pentru cei doi.

Pe scurt: Burlacu a fost la înălțime, dar a terminat anul 2011 în declin, iar Szijarto a avut probleme în ceea ce privește constanța și rolul său în echipă.

Pe larg:

Cătălin Burlacu, un jucător antipatizat de aproape de toată lumea care nu ține cu CSU Ploiești, este un baschetbalist fantastic ale cărui contribuții în teren au întrecut de cele mai multe ori acțiunile sale condamnate de public. Un jucător letal prin arsenalul ofensiv de care dispune, completat cu o pregătire fizică foarte bună, inteligență în joc, apărare solidă și membre interminabile. De-a lungul carierei a ucis o grămadă de echipe și în pofida faptului că nici el nu întinerește prestațiile sale din teren rămân la fel de constante. Chiar dacă ultima sa apariție pe teren în 2011 nu s-a ridicat la nivelul celorlalte.

În 12 meciuri contabilizate, sportivul originar din Iași a avut zece meciuri în care a trecut de 10 în dreptul punctelor marcate și a eficienței. El are cinci double-double-uri, procentaj solid la aruncările de două puncte și nu poate fi lăsat liber pe semicerc. Burlacu are medii de 15.2 puncte, 8.8 recuperări și 3.3 pase decisive cu 1.8 intercepții pe meci pentru a confirma cât de complet este jocul său. El are 18.8 la eficiență în 34.0 minute pe meci. Alături de Cristian Crăciun de la CSU Sibiu, Burlacu este jucătorul cu cea mai mare medie de minute jucate pe meci în acest sezon competițional.

În afara statisticilor și a utilității sale în jocul cu mingea, Burlacu se caracterizează și prin faptul că este un lider desăvârșit. El își încurajează mereu colegii de echipă și găsește de multe ori soluții pentru colegii săi. Fie că vorbim de apărarea om la om, de o trecere la un sistem zonă sau despre un sfat cum unul dintre colegi să-și depășească adversarul direct. Acestea sunt lucrurile care se văd la fel de mult precum cele pentru care ieșeanul a ajuns să fie atât de antipatizat în sălile din țara noastră.

Referitor la acest lucru, chiar dacă risc să mă repet și poate chiar să nu fiu pe placul unora, Cătălin Burlacu este exemplul tipic de jucător care se simte mai bine cu cât atmosfera este mai încărcată, mai potrivnică. Sigur, la modul general, ultima impresie contează în memoria umană. Iar aceasta nu este favorabilă lui Burlacu, dar să nu uităm totuși câte meciuri memorabile a făcut atunci când o sală întreagă scanda cât se poate de vocal împotriva lui. El se simte bine atunci când e antipatizat de publicul advers.

Levente Szijarto este acel jucător enervant pentru cel care încearcă să înscrie. Undeva pe drum jocul său a încetat să se mai dezvolte pe faza defensivă, dar acest lucru se datorează și faptului că după revenirea sa la Ploiești, baschetbalistul originar din Oradea a primit sarcini mai importante pe faza ofensivă. În aceste condiții, Levi s-a axat foarte mult pe pregătirea fizică, iar acest lucru se vede. Atât ca aspect, cât și ca rezistență, Szijarto este clar printre jucătorii redutabili în Divizia A.

Jocul orădeanului se bazează foarte mult pe angajament fizic și pe dăruire. El nu se va remarca niciodată din punct de vedere individual chiar dacă a demonstrat că poate să marcheze mult sau să aibă contribuții importante din punct de vedere statistic. Pur și simplu nu este caracteristic acestui jucător. În acest sezon nu a fost prea constant, având câteva prestații solide la Oradea, cu Pitești și Timișoara. E posibil ca și rolul actual, mult prea evident pe faza ofensivă, să-l deranjeze mai mult decât era de așteptat. Szijarto trebuia să fie unul dintre oamenii care să preia din atribuțiunile lui Mike Jones după accidentarea acestuia, lucru care nu i-a prea reușit. Trebuie menționat faptul că el a avut anumite probleme la stomac care l-au forțat să zică pas la niște meciuri, iar în altele nu a putut presta la capacitate maximă.
Levi are medii stagionale de 9.8 puncte, 2.8 recuperări, 2.3 pase decisive, 0.8 intercepții și 1.8 posesii pierdute cu procentaj de 53% la aruncările de două puncte, dar destul de modest la trei puncte și la linia de pedeapsă. Totul pentru 8.5 la eficiență.

În concluzie, prima jumătate din sezonul 2011/12 nu a rezervat prea multe momente de satisfacție Asesoftului. Din punct de vedere individual cei doi jucători emblematici ai echipei prahovene au avut un parcurs oarecum diferit. Burlacu a rămas acel jucător constant și un lider indiscutabil al echipei cu un sfârșit de an greu, în vreme ce Szijarto a avut ceva probleme pe care nu a reușit să le rezolve. Amândoi își doresc de la anul 2012 cu totul altceva.

Un singur lucru este clar. CSU Asesoft Ploiești, la fel ca și oricare altă echipă din Divizia A, nu poate câștiga un campionat bazându-se doar pe jucătorii români. Modificările pe care prahovenii le vor efectua pentru partea a doua a sezonului ar trebui să ajute cauza echipei, iar cei doi români ar trebui să se simtă mai bine în teren.