Baschet Club Timişoara a rezistat mai bine de trei minute fără punct marcat chiar la finalul jocului pentru a se impune în faţa lui U Mobitelco Cluj-Napoca cu scorul de 72-71, în derby-ul etapei a 17-a din sezonul regulat al Diviziei A la baschet masculin.

Mult aşteptatul duel dintre liderul la zi şi campioana în exerciţiu a fost departe de statura celor două formaţii. Confruntarea a fost marcată de la un capăt la celălalt de o serie de greşeli înlănţuite. Erori individuale, carenţe în tehnica individuală ori lipsa inspiraţiei în ceea ce priveşte deciziile cu care orice jucător este confruntat pe parcursul unui meci au influenţat spectacolul baschetbalistic. Din această cauză tabela de marcaj nu s-a modificat în ultimele 180 sedunde de joc efectiv.
Chiar dacă din punct de vedere tehnic meciul nu a fost prea spectaculos, el a avut darul de a ţine publicul cu sufletul la gură datorită echilibrului consemnat pe toată durata desfăşurării sale. S-au consemnat zece egalităţi şi de 11 ori s-a schimbat situaţia la conducerea pe tabela de marcaj.

Ambele echipe au fost extrem de atente la posesia mingii. Lucru vizibil şi în statistică. Însă problema a fost pe parte de finalizare, acolo unde deciziile nu au mai fost la fel de inspirate. Mai mult, aş spune că unii dintre protagonişti nu au fost prea siguri pe deciziile pe care deja le-au luat. De aici a rezultat un meci cu multe ratări. Desigur nu trebuie să uităm de jocul defensiv, de miză şi de implicarea din punct de vedere fizic a celor două echipe.

Din punct de vedere al dispunerii tactice ambii antrenori au venit cu lecţiile învăţate. Timişoara a avut momente, chiar dacă destul de rare, în care i-a scos pe Krstanovic şi Mijovic din dispozitiv, eliberând spaţiul de trei secunde pentru şanse evidente de a aduce puncte pe tabela de marcaj din pătrunderile lui Cuic ori din angajarea lui Archie. Însă primul a fost şters în ceea ce priveşte prezenţa pe finalizare, iar cel din urmă, în pofida unui joc solid pe ambele faze în care nu a făcut greşeli eşenţiale, a fost imprecis la trimiterea mingii spre coş. Însă Popescu a profitat şi de această situaţie.

Prezenţa lui Sime Spralja în vârful căciulii, de cele mai multe ori în spatele semicercului nu a fost o chestiune cu care Timişoara să şocheze. Însă, Leii din Banat au încercat să-l joace pe Bogdan Popescu atât în spaţiul de trei secunde cât şi în alte zone ale terenului.

Iar dacă am vorbit despre lipsa inspiraţiei, trebuie pusă în balanţă precizia şi maturitatea cu care Popescu a gestionat duelurile sale directe. El a aruncat aproape perfect şi a terminat meciul cu 24 de puncte după ce a înscris de mai multe ori extrem de inspirat. El s-a folosit de fizic pentru a obţine vizite la linia de pedeapsă şi de acolo a aruncat foarte precis.
Cert este că modul de exprimare a celor doi fundaşi ex-iugoslavi pe parte de construcţie l-a găsit pe Popescu în situaţii avantajoase. Bucureşteanul cu greu poate rata din angajări în spaţiul de trei secunde. Cheia jocului a fost la el. Cu atât mai mult cu cât nici Ivan Siriscevic n-a fost de mare utilitate echipei din Timişoara în acest meci. De fapt a fost primul meci al croatului în Divizia A în care nu marchează niciun coş din acţiune.

Ofensiv, U Mobitelco Cluj a demonstrat din nou, poate mai evident decât de obicei, că este o formaţie destul de limitată din punct de vedere al finalizărilor la capătul unor scheme prestabilite. Asta nu înseamnă nu ar avea potenţial să o facă.
În schimb, Clujul mizează foarte mult, în opinia subsemnatului prea mult, pe acţiunile individuale. De altfel, au fost câteva momente suficient de evidente în care ceilalţi patru jucători s-au poziţionat pe teren în aşa fel încât să îi creeze spaţiu lui Kyndall Dykes. Acesta a jucat unu la unu ori de câte ori a avut ocazia fără să ţină cont de faptul că de multe ori a fost împerecheat cu Dominique Archie. Adică cu un jucător solid din punct de vedere al modului în care înţelege jocul de baschet, respectiv din punct de vedere al membrelor extrem de lungi completate de calităţile atletice de care dispune.

Când mingea a ajuns la Krstanovic sau Mijovic soluţiile au fost oarecum similare. Depinzând de alte calităţi faţă de cele ale lui Dykes, ex-iugoslavii au apelat la aruncări contestate. Astfel, Mijovic a ratat 11 aruncări şi a fost neatent la ce i s-a cerut de pe bancă. În schimb, Krstanovic a fost incapabil de a puncta de la distanţă. În plus, David Lawrence a pierdut posesia mingii de 5 ori şi acest lucru a fost detrimental întregii echipe, una care în pofida deselor situaţii de finalizări individuale a ştiut să evite pierderea posesiei în aşa fel încât să rămână descoperită în apărarea de tranziţie. 
La modul general, în jocul Clujului au fost mult prea puţine şi nesemnificative acţiunile rezolvate la capătul unor faze de joc colectiv.

Din punct de vedere defensiv echipa din Cluj mi s-a părut foarte bună. Campioana etalează o apărare extrem de mobilă şi capabilă de a se aşeza în sisteme zonă şi să treacă în aceeaşi fază la una om la om. De multe ori apărarea ardelenilor a avut darul de a surprinde adversarul. De aici a rezultat şi procentajul neobişnuit de slab al Timişoarei. Să nu credeţi că Leii din Banat au ratat din greşeală ţinta de 20 de ori din afara semicercului. Cert este că defensiva Clujului arată foarte bine, iar dacă va continua în aceeaşi notă campioana ar putea deveni un adversar incomod pentru oricine. Dar să vedem ce va fi cu ofensiva.

Timişoara a învins la limită şi a făcut-o în pofida faptului că a marcat cu 15 puncte mai puţin decât o face în mod obişnuit, ori prin prisma faptului că nu a înscris nici măcar atât cât încasează de obicei Clujul.

Foto: BC Timişoara (Facebook)