Păltinişanu, Pesic, Vasojevic, Popa, Tudosă, Markovic, Czmor, Grubisic şi Velickovic - prima finală din istoria clubului

Timişoara se pregăteşte pentru o nouă finală. Asesoft se pregăteşte şi ea pentru o 9-ă finală! Alb-violeţii sunt însă abia la o doua, dar înfruntă acelaşi adversar. Leii din Banat, poreclă dată de antrenorul de pe atunci al Elbei, Dragan Petricevic au schimbat între timp şi numele, şi emblema şi antrenorul. Au păstrat însă la fel de vie dorinţa de a reuşi să devină campioni. Din aceeaşi dorinţă mare, dar gestionată prost s-a născut un sezon trecut dezastruos. Dar asta nici nu mai contează pentru că, deşi era Petricevic lua sfârşit în antiteză cu rezultatele de până atunci, fanii îi vor iubi la fel de mult în continuare pe băieţii de aur ai Timişoarei!

Rade Dzambic, Uros Velickovic, Nenad Markovic, Milos Pesic şi Dan Păltinişanu e "5" care va rămâne mult timp în inima violetă a suporterilor. Lângă ei, Tudosă, Czmor, Grubisic, Vasojevic şi Popa. Ei au reuşit la acel moment cea mai bună performanţă din istoria clubului, să ajungă până în finala campionatului. Un an mai târziu, aproape în aceeaşi formulă reuşeau să cucerească şi primul trofeu din istoria baschetului de pe Bega, Cupa României. Dar asta e altă poveste.

Revenind la 2009, finala începea pe 17 mai şi se juca atunci după sistemul "cel mai bun din 5 meciuri".

Meciul 1: Timişorenii au început foarte bine şi au avut şi 14 puncte avans, reducând sala din Ploieşti la tăcere. Pâna la pauză Asesoft a recuperat, dar Elba conducea cu 44-39. Vedetele gazdelor şi-au spus cuvântul în ultimul sfert şi după ce au egalat, ploieştenii au trecut în avantaj. Totuşi, la 74-70, cu 1 minut înainte de final, Elba a avut şansa unui rezultat mare, dar a ratat aruncările decisive şi Asesoft s-a impus în cele din urmă cu 79-71.

Meciul 2: Oaspeţii au început în forţă, dar Elba a preluat conducerea chiar la finalul primului sfert: 19-18. Diferenţa s-a menţinut până la pauză chiar dacă arbitrii i-au anulat lui Vasojevic o aruncare de trei puncte pe ultima sirenă a primei reprize.Campioana ultimilor cinci ani a revenit mult mai decisă de la cabine şi în numai trei minute s-a distanţat la zece puncte. Leii din Banat nu au mai reuşit să muşte decisiv de la aruncările de trei puncte. Deşi au câştigat şi ultimul sfert, timişorenii au pierdut meciul cu 82-90.

Meciul 3: Cu 0-2 la general, Timişoara încerca din nou marea cu degetul în sala de la Ploieşti. Doar că Asesoft era pregătită să încheie conturile. Trupa lui Petricevic a debutat perfect în joc şi conducea cu 17-14 după primul sfert. Doar că până la pauză prahovenii au revenit şi au preluat conducerea, 35-25. Sfertul trei a declanşat sărbătoarea la Ploieşti. A fost 25-18 pentru elevii lui Arnautovic, astfel că ultimul sfert nici nu mai conta, chiar dacă Timişoara l-a câştigat cu 23-20. Scor final, 80-66 pentru CSU Asesoft care cucerea al 6-lea titlu din istorie. 

Dincolo de scorul general al finalei, rămâne povestea unei echipe sărace, care aştepta salariile cu luni şi a unor baschetbalişti care au fost strânşi în jurul lui Petricevic. Sârbul a găsit resurse să îi ţină împreună şi să îi motiveze să joace mai mult de plăcere. Relaţia cu fanii alimenta mereu şi dădea energie jucătorilor, iar acea echipă şi-a câştigat pe deplin locul în istorie. Conduşi de Nenad Markovic, Leii din Banat au fost câştigătorii morali ai campionatului dacă ne gândim la şansele reale pe care le aveau înaintea sezonului. A fost o luptă între David şi Goliat în care, măcar ca simpatii, Timişoara a fost campioană.

Din acea echipă mai sunt astăzi în lor doar Dan Păltinişanu şi, ironic, în lot şi totuşi în afara lui, căpitanul Nenad Markovic. Restul s-a împărţit fie în Divizia A, fie peste hotare. Pesic la Oradea, Velickovic la Piteşti, Tudosă la CSM Bucureşti, Popa la Timba, Czmor tot la Timba, Vasojevic pe la Cacak în Serbia, Grubisic tot în campionatul plav după experienţa Giurgiu.

Mai rămâne "Turbo" Rade Dzambic, nebunul care ridica sala în picioare cu gesturile sale. Rade va fi acum iar în finală, dar de data asta împotriva Timişoarei pentru că nu se poate spune că împotriva fostei sale echipe. S-au schimbat atât de multe lucruri, încât puţine aduc azi cu BCM Elba 2009. A plecat şi Petricevic, care adună orice trofeu are la îndemână prin Tunisia, a plecat şi galeria o dată cu fosta echipă, nu mai există nici numele, iar sigla e alta.

Asta nu înseamnă însă că cei care vor intra miercuri pe parchet nu merită dragostea şi afecţiunea fanilor. Şi ei poate, peste 2-3 ani, vor avea propria lor poveste.

Lovitura de start în meciul trei al finalei din 2009

Dar deocamdată, moştenirea lăsat de BCM Elba 2006-2010 e greu de înlocuit în inima violetă a suporterilor din bătrâna "Olimpia".

foto: csuasesoft.ro; prosport.ro