Vlad Cobzaru și Vlad Popovici sunt doi juniori pe care ediția 2011/12 a Diviziei A i-a ajutat să progreseze

Povestea de până acum a sezonului 2011/2012 al Politehnicii Iași o știu toți cei care au următit campionatul. Steaua București s-a retras înainte de începerea campionatului, iar locul său pe prima scenă a fost luat de Politehnica Iași, echipă ce tocmai retrogradase.

Forțată de lipsa unui buget consistent, echipa ieșeană a aruncat pe scena Diviziei A nu mai putin de 11 tineri jucători.

Unii dintre acești juniori au înțeles ce șansă uriașă li se oferă, s-au pregatit cu seriozitate și au înregistrat progrese remarcabile din punct de vedere tehnico-tactic, demonstrând că au potențial pentru a deveni jucători de baschet adevărați, viitori titulari în prima liga și, de ce nu, în echipa națională.

Ceilalti  au tratat această experiență ca o aventură inedită, iar rezultatul este înscrierea în CV-ul sportiv a unor minute petrecute pe parchetul Diviziei A,  încununate, poate, și cu câteva realizări statistice: puncte și/sau recuperări. Mult prea  puțin față de oportunitatea oferită.

Dar iată o scurtă enumerare, în funcție de anul nașterii, a  tinerilor jucători trimiși pe teren de antrenorii ieșeni Costel Moscalu și Gabriel Clapon:
Vlad Cobzaru – 1995 ;
Vlad Popovici, Florin Dascalescu, Teodor Stamate, Dan Filip- 1994,
Liviu-” Brebenel “ Rotariu, Sebastian Bahrim – 1993,
Mădălin Pintilie, Alexandru Chidiu – 1992
Marian Necșanu , George Surugiu – 1990

Din această lungă listă câțiva juniori merită o atentie specială, fie datorită progresului înregistrat și a jocurilor bune prestate, fie pentru calitățile deosebite pe care le au și care îi recomanda, în continuare, ca speranțe ale baschetului românesc.

VLAD POPOVICI
Este fără îndoială juniorul care a progresat cel mai mult în urma acestui experiment. Titular în echipa ieșeană, Vlad a devenit o certitudine, mai bun de la meci la meci, prestațiile sale au devenit tot mai solide și mai mature și doar figura de puștan trădează faptul că pe teren joaca un adolescent de nici 18 ani. A demonstrat  multă inteligență în joc, adaptându-se în permanență atât adversarilor direcți cât și stilului de joc al echipei adverse. Acest fapt s-a remarcat în special în plan ofensiv, unde a alternat reușitele prin aruncări de la semidistanță și distanță cu pătrunderi viguroase sau cu pase decisive pentru coechipierii mai bine plasați. Altruist și disciplinat tactic, a acceptat  de multe ori să joace poziția 5, împotriva unor adversari mult mai experimentați și mai puternici și nu s-a descurcat rău, demonstrând calități de luptător. Odată cu maturizarea fizică, câteva kilograme de mușchi în plus îl vor ajuta foarte mult în duelurile cu adversarii direcți. Despre evoluțiile lui Vlad Popovici se pot scrie multe lucruri frumoase, dar concluzia este una: a depășit statutul de speranță, este o CERTITUDINE.

VLAD COBZARU
Este cel mai tânăr jucător din lotul ieșean, iar calitățile fizice și tehnice îl recomandă ca un viitor mare jucător. Din păcate problemele medicale l-au împiedicat să joace suficient de mult în acest sezon. Am constatat și la el un progres evident în jocul combinativ, în jocul dedicat mai mult echipei și mai puțin realizărilor statistice individuale. Dacă la începutul ediției de campionat “ se remarca “ prin numărul foarte mare de posesii pierdute, experiența dobândită, jocul mai simplu și mai pragmatic l-au ajutat să nu mai greșească atât de mult în ultimele evoluții pe care le-a avut. De asemenea a progresat foarte mult pe faza ofensivă, alegându-și cu mai multă atenție momentele și mijloacele de finalizare, eliminând în bună măsură soluțiile fanteziste și, mai ales, cele pripite. În defensivă este de departe cel mai combativ și mai curajos dintre juniorii ieșeni, fiind prezent mai mereu în zonele ”fierbinți” de sub panou indiferent de adversarii din fața sa.

FLORIN DASCALESCU
Deși înzestrat cu calități fizice deosebite pentru un pivot clasic (2,07 m și o anvergură a brațelor impresionantă), Florin întârzie să confirme datorită faptului că nu are suficient curaj să se angreneze în duelurile corp la corp de sub panouri. Evitând în permanență contactele fizice, indiferent de talia adversarilor nu poți deveni eficient și mai ales nu poți progresa pe acest post. Are, în schimb, “ o încheietură“ foarte bună, rezultând o aruncare de la semidistanță extrem de elegantă și precisă.

LIVIU ROTARIU
Un jucător român de peste 1,90 m cu o detentă excelentă reprezintă o raritate când joacă pe pozițiile 1-2. Iar atunci când are o viteză bună, când este dispus în permanență la efort și învață să se apere, devine chiar un jucător interesant.  “Brebenel“ a progresat foarte mult în acest sezon, iar ultimul meci în care l-am văzut, cel cu CSȘ Giurgiu, a impresionat. A devenit un apărător extrem de agresiv și de mobil, iar în ofensivă a jucat simplu, pentru echipă, eliminând soluțiile fanteziste care îl caracterizau. Deși are mână bună și nu ezită să arunce când este liber, a adus puncte puține pe tabelă, probabil din cauza emoțiilor.

ALEXANDRU CHIDIU
A intrat tarziu în lotul echipei, motiv pentru care nu a îndeplinit condițiile de a intra în Top Juniori sub 22 de ani, dar a demonstrat prin calitățile pe care le are că reprezintă o soluție pentru poziția 1. Solid, mobil, dispus la jocul combinativ, cu o aruncare precisă de la semidistanță și distanță, Alex putea să ajute mai mult echipa dacă începea sezonul alături de ieșeni, iar progresul lui putea fi mai substanțial și mai evident.

Multi specialiști au considerat ca inoportună prezența echipei ieșene pe prima scenă și mai ales inadecvată prezența pe teren a atâtor tineri jucători. Au adus și argumente pertinente și, în special, de natură psihologică. Ce a vazut spectatorul ieșean în schimb? O echipă care a progresat, o echipă care pe teren propriu a pus mari probleme unor adversari mult mai bine cotați și mai ales a văzut câțiva juniori români care au evoluat și s-au dezvoltat  jucând împotriva unor adversari puternici de la care au putut învăța infinit mai multe decât ar fi făcut-o în câteva meciuri de juniori U18 sau U23.