Virgil Căruțașu a disputat ultimul său meci dintr-o carieră excepțională în cursul serii de duminică (21.04). Ultima echipă pentru care a evoluat este CSM București, al 7-lea club din CV-ul lui Gilă și al 4-lea din capitala țării.

Născut pe 31 august 1976, Căruțașu spune adio unei cariere lungi de 25 ani. Înalt de 2.04 metri, sportivul originar din București a jucat pe poziția 4, însă atunci când a fost nevoie a acceptat atribuțiunile pivotului pentru echipele la care a evoluat.

Căruțașu este unul dintre cei mai mari baschetbaliști români ai generației sale și nu numai. Cel mai grav din punct de vedere al baschetului românesc este însă faptul că într-o perioadă în care numele autohtone importante întârzie să iasă la rampă ajungem, din cauza vârstei, să-i pierdem pe cei cu care ne-am obișnuit. Cu cei care au scris pagini de istorie în sportul românesc. Cu cei care ne-au încântat atâția ani cu jocul lor.

Cariera de 25 de ani a lui Căruțașu se sfârșește în anul 2013, după două sezoane alături de CSM București. Acolo unde nu a mai făcut parte, precum la CSU Ploiești și Dinamo, din echipele dominante ale campionatului, însă a contribuit la primele rezultate notabile din istoria acestui club, respectiv ne-a delectat în continuare cu un joc extrem de inteligent și complet.

Virgil va rămâne în amintirile noastre în primul rând ca un apărător colosal și un recuperator monstruos. Totuși, jocul pe care acest jucător l-a dezvoltat în faza ofensivă a trecut neobservat pe de o parte datorită defensivei fără cusur, iar pe de alta pentru că nu a fost niciodată genul de jucător care să puncteze cu generozitate.

Nu a fost un consumator de mingi. A fost un muncitor, un jucător foarte harnic. Dar mai presus de muncă a fost calitatea pe care prea puțini jucători o au. A înțeles întotdeauna jocul de baschet în profunzime. Prin plasament, deplasare, blocaje, pase și prin modul în care a comunicat cu colegii de echipă și cu antrenorii.

De fapt, unul dintre antrenorii din Liga Națională spune că filosofia de război se aplică și la baschet. Există trei categorii de soldați: căreia îi este frică să ucidă, căreia în face plăcere să ucidă. Niciuna din cele două nu i se potrivește lui Gilă. El este încadrat în categoria soldaților care ucid pentru că acesta este ordinul. Adică a soldaților adevărați. Soldatul disciplinat, care ascultă ordinele superiorilor este sinonimul jucătorului disciplinat. Care face ceea ce i se spune. E posibil ca uneori ceea ce îi transmite antrenorul să i se pară o prostie sau o greșeală, însă o va executa pentru că acesta este ordinul. Acesta a fost Virgil Căruțașu întotdeauna. Întruchiparea disciplinei și a jocului de baschet prestat corect. Așa cum trebuie.

De-a lungul carierei Căruțașu a evoluat pentru Soced București, Dinamo București, CSU Ploiești, Steaua București, CSM București, respectiv peste hotare pentru Maccabi Hadera (Israel) și Honved Budapesta (Ungaria). De asemenea, a jucat pentru reprezentativa României până în anul 2007.

Virgil Căruțașu a cucerit nouă titluri de campion al României (patru alături de Dinamo, cinci alături de CSU Ploiești) și patru cupe naționale (toate cu CSU Ploiești). Din punct de vedere individual a fost de mai multe ori cel mai bun recuperator, dovadă fiind cea mai mare medie de recuperări (10.0) obținute de un jucător în ediția 2007/08 a Cupei ULEB. Practic este cea mai mare medie de recuperări realizată de un jucător în această competiției (redenumită între timp EuroCup) în ultimii opt ani.

Retragerea lui Căruțașu va fi puternic resimțită din două motive: România pierde un baschetbalist complet, capabil să joace în orice formulă și pe orice stil. De asemenea, criza baschetbaliștilor români de calitate se adâncește și în următoarea perioadă ne putem aștepta la acest gen de anunț din partea altor 4-5 jucători români de mare calibru.

Foto: Răzvan Păsărică (www.rpressport.ro)